Daniel Săuca
A fost și Ziua Limbii Române. Însuși președintele României, dl Klaus Iohannis, a transmis un mesaj cu acest mândru prilej, din care cităm în poziție de drepți: „Statul român are datoria de a încuraja și susține cu măsuri concrete educația în limba română în Diaspora, pentru a permite fiecărui cetățean să își educe copiii în spiritul culturii românești. Totodată, este absolut necesar să stimulăm o cultură a calității în sistemul de educație din țară, încurajând interesul pentru literatura care a construit limba română cultă. Prin educarea fiecărei noi generații de români arătăm respectul cuvenit atât limbii române, cât și eforturilor din trecut ale unor generații întregi de pedagogi, scriitori și educatori. «Limba română este patria mea», spunea atât de inspirat Nichita Stănescu. Să urăm, așadar, nu doar astăzi, ci în fiecare zi, «La mulți ani!» limbii române”. Abia aștept, dacă tot e „absolut necesar”, ca Statul să stimuleze „o cultură a calității” în „sistemul de educație”. Anul Cărții, 2019, în România, ne-a demonstrat, irefutabil, „imperativul categoric” menționat. A fost și Ziua Limbii Române. Pe facebook în jos și în sus, la stânga, și la dreapta, au curs sute de mesaje cu acest mândru prilej. Destule fără semne diacritice (ă, â, î, ș, ț), chiar și din partea Academiei, nu puține cu greșeli gramaticale flagrante și cam toate triumfaliste. Chiar nu știam, de exemplu, că limba română e în primele 20 vorbite la nivel global… Pe la noi, prin târgul Zălaului, au apărut, așa cum e firesc, opinii cu acest mândru prilej. Bineînțeles, fără diacritice și cu greșeli gramaticale. Nu pot să nu citez, tot în poziție de drepți, din „opera” inserată într-un ziar local: „De abia acum vedem si intelegem consecintele emigrari (dezradacinare, lipsa fortei de munca, antagonism intre cei ramasi si cei plecati, etc), dar oare aceasta emigrare nu s-a produs si din cauza celor care sunt mai atenti la o virgula sau o cratima, decat la ceea ce voteaza, iar prin votul lor sau prin lipsa lor de reactie la continut, nu doar la forma vorbelor aruncate de politicieni, au constrans pe altii sa plece”. Iată, în sfârșit, adevărul: românii au emigrat din cauza profesorilor și a scriitorilor care au fost mai atenți la o virgulă sau o cratimă decât la ceea ce au votat…
Ce tot îi dai cu „poziția de drepți”? Și vezi că este greșită plasarea prepoziției „de” acolo. Cum ar fi să zici „poziția de culcat” sau „poziția de ghemuit”?