Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea de mărci poștale „Faună protejată din România“. Încălzirea globală, intervenţia omului asupra naturii, inclusiv prin distrugerea habitatelor animalelor sălbatice, vânătoarea excesivă, au făcut ca de-a lungul ultimului secol să dispară zeci de specii de animale.
România are pe cuprinsul teritoriului ei trei tipuri de zone geografice: zona de câmpie, de deal și de munte. Datorită poziţiei sale la jumătatea distanţei dintre Polul Nord și Ecuator, România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată la nivel de ecosisteme specifice, oferind condiţiile optime conservării acestora. Astfel, pe teritoriul ţării noastre se diferenţiază o varietate de ecosisteme terestre, acvatice, specifice zonelor de coastă și ale litoralului Mării Negre, zonelor de stepă, silvostepă, deal, munte, lacurilor, cursurilor de apă și luncilor acestora, zonelor secetoase sau a celor umede, inclusiv celor specifice Deltei Dunării.
Tematica Faună se află în topul preferinţelor colecţionarilor de mărci poștale iar această nouă emisiune va completa colecţiile lor cu imaginile a opt specii de animale protejate:
Cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), ilustrat pe marca poștală cu valoarea nominală de 1,60 lei este o specie caracteristică zonelor de la limita superioară a pădurilor montane. Lungimea corpului este de 40-58 cm și are o greutate medie de 1000-1450 g pentru mascul și 750-1110 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 76-82 cm. Masculul are un penaj lucios, albăstrui-negru și penele cozii îndoite în formă de liră, care în zbor, se desfac precum o furculiţă. Femela este maronie. Este o specie poligamă. Hrana adulților este predominant vegetală (frunze, muguri, semințe, fructe), iar cea a puilor, în mare parte animală. Longevitatea maximă cunoscută este de 12 ani și trei luni. Arealul principal al cocoșilor de mesteacăn se înscrie în zonele boreale, cu treceri spre cele temperat-umede și temperat-aride.
Râsul (Lynx lynx), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei, este felina emblematică a Carpaților și un carnivor extrem de discret, care trăiește izolat și evită contactul cu zonele locuite. Este al treilea mare prădător al Europei, după urs și lup. Are trunchiul relativ scurt, picioare lungi și labe foarte bine dezvoltate, cu care aleargă foarte eficient prin zăpadă. Celebrele smocuri din vârfurile urechilor îi conferă aspectul său atât de cunoscut. Trăiește într-un areal foarte variat și vast. Apare de-a lungul lanțurilor muntoase din sud-estul și centrul Europei, dar și din nordul sau estul continentului, până în pădurile boreale ale Rusiei, apoi Centrul Asiei și platoul Tibetan.
Ursul brun (Ursus arctos) ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 2,90 lei este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside. Este cel mai mare carnivor din țara noastră și aproape stăpân autoritar al pădurilor de munte, putând fi întâlnit de-a lungul lanțului carpatic, alimentația sa omnivoră incluzând și fructele de pădure. Greutatea ursului brun variază în funcție de timp și anotimp, toamna înainte de a intra în bârlog, având cea mai mare greutate datorită meselor îmbelșugate din timpul verii. Părul lui poate avea culoarea cafenie până la negru, mai bogat fiind cel de iarnă, ce poate atinge la greabăn și peste 10 centimetri lungime. După regimul de hrană, ursul brun este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghindă, pentru care face uneori deplasări destul de lungi. Vara consumă fructe de pădure, ciuperci, ierburi suculente. Mănâncă cu plăcere ciupercile, perele și merele pădurețe, iar furnicile și larvele lor sunt o componentă permanentă a hranei. Un urs puternic poate atinge în lungime 2,50 metri cu înălțimea la greabăn care să depășească 1,30 metri, iar greutatea trece de 400 de kilograme.
Cerbul carpatin (Cervus elaphus), reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este un mamifer erbivor de culoare brun – roșcată cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decât ciutele și prezintă spre deosebire de acestea coarne caduce.
Larga lor plasticitate adaptativă le permite să trăiască din zona coastelor marine până în cele alpine, la 3000 m altitudine. Evită pădurile compacte de conifere, iar în cele de foioase caută poienile, cu tufișuri și vegetaţie ierboasă, înaltă. Întreprinde migraţii pe altitudine, coborând când cade zăpada, căutând versanţii sudici, și urcând în aprilie – mai.
Masculii au greutăți cuprinse între 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecarei primăveri, fenomen care se întinde în funcţie de vârsta și vigurozitatea fiecarui individ, chiar până în luna mai.
Se hrănesc cu plante din 150 – 300 specii, ciuperci, lăstari, muguri, fructe, scoarţă, licheni. În perioada iernii, hrana este deficitară, ca de altfel pentru mai toate speciile de cervide și se compune din lujeri, muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol.
Cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei este o specie sedentară, poligamă, a cărei arie de răspândire este în cea ocupată de pădurile de molid. Masculul este ușor de recunoscut prin dimensiunile mari și coada voluminoasă neagră. Aripile rigide par scurte raportate la gâtul lung și gros și coada lungă. Abundenţa păsărilor în teritoriul pe care-l populează nu este uniformă, fiind mai numeros în nordul Carpaţilor Orientali și pe versantul nordic al celor Meridionali. Preferă molidișurile mature, dar nu foarte dese, la altitudini cuprinse între 800-1800 m altitudine. Hrana este mixtă, mai ales vegetală (ace de molid, muguri, semințe, fructe de pădure) și uneori de origine animală (insecte, râme).
Capra neagră (Rupicapra rupicapra), reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este un cățărător agil, capabilă să sară 2 m în înălţime, 6 m în lungime și să alerge cu 50 km/h – pernițele copitelor flexibile oferind o aderență sigură pe terenul accidentat și alunecos. Preferă zonele muntoase, de obicei deasupra limitei superioare a pădurilor, dar coboară și în zonele subalpine, cu versanţi abrupţi, stâncoși și chiar în căldările glaciare, unde impactul antropic este mai redus. Atât masculii cât și femelele au coarne necaduce, care sunt asemănătoare la cele două sexe, fiind de culoare neagră, mai rar cenușiu închis.
Lungimea coarnelor poate atinge 32 cm. Coarnele masculilor sunt mai puternice, mai groase și mai încovoiate. Înălţimea la greabăn este de 70-90 cm. Coloritul blănii de pe cap este caracteristic. Pe frunte, o pată albă se întinde din zona dintre coarne până la vârful nasului. Botul este acoperit de păr, doar zona din imediata apropiere a nărilor și o mică fâșie pe marginea buzei superioare fiind nude. O bandă neagră lată se întinde de la buza superioară și vârful nasului, peste ochi, până la zona dintre baza urechilor și baza coarnelor. Habitatele preferate ale caprelor negre sunt stâncăriile cu bolovani acoperiţi de licheni, circurile glaciare cu pete de zăpadă persistente până la mijlocul verii, grohotișuri și jnepenișuri întinse. Consumă seminţe și ierburi din aproximativ 100 specii. Iarna, pe lângă fân și resturi de ierburi verzi, rod scoarţă, ramuri, licheni și muguri de arbuști. Longevitatea este de 15-20 de ani, dar uneori poate ajunge și la 25 ani.
Zimbrul (Bison bonasus) ilustrat pe colița dantelată, al cărui timbru are valoarea nominală de 28,50 lei, cunoscut și sub numele de bizon european, este cel mai greu animal terestru actual din Europa. Un exemplar măsoară aproximativ 2.8 – 3 m lungime și 1.8 – 2.2 m înălţime și cântărește între 300 și 920 kg. La culoare este ceva mai deschis faţă de ruda sa americană (Bison bison) și are părul mai scurt pe gât, cap și partea anterioară a corpului, dar coada și coarnele mai lungi. Este un mamifer rumegător și consumă atât iarbă, cât și fibre. Evită zonele cu umiditate crescută și resurse reduse de apă, condiții adverse pentru pășunat și căutare, pantele abrupte și zăpada înaltă. Asemenea altor erbivore mari, zimbrul are o importanță vitală pentru supraviețuirea biodiversității din Europa, mai ales în ceea ce privește plantele. Acest lucru, alături de prezența lui rară și de aspectul impresionant, fac ca zimbrul să fie o specie-cheie în conservarea naturii.
Pe setul de două plicuri prima zi este ilustrată Dunăriţa sau Zvârluga de Dunăre, un pește dulcicol reofil bentonic din familia cobitidelor răspândit în cursul de mijloc și inferior al Dunării de la Bratislava până la vărsare și cursul inferior al afluenților ei: Tisa, Sava, Mureș, Bega, Cerna, Argeș, Jiu, Nera, Olt, Siret, Prut. Este o specie de dimensiuni mici cu lungimea la maturitate de cel mult 10 cm. Preferă apele curgătoare al căror facies este format din prundiș amestecat cu nisip și argilă. Intră pentru reproducere în toate râurile mici, repezi și pietrose, ce se varsă din munţi în cursurile râurilor tributare Dunării, fapt care i-a atras și denumirea de „Dunăriţă”.
M.S.
