# Supermaketurilor din municipiu le pleacă valorile. Nu, nu este o constatare scrisă în sens peiorativ, ci un adevăr cât se poate de trist. Angajații pleacă, mulți dintre ei foarte buni și harnici, în număr tot mai mare. Dezamăgiți de felul în care sunt tratați de baștani, dezamăgiți de remunerații. După ce sunt momiți cu tot soiul de promisiuni languroase și sarcini clare, aceștia sunt frecați până le iese uleiul prin firele de păr, de la raft la casă, din depozit la așezat marfa și așa mai departe. Pe salarii de 2 lei, vorba unui ministru de tristă amintire, categoria “sunt imbecil și nu mă tratez”. Puțini știu că de fapt, aceasta este o strategie secretă a acestor mari comercianți. Angajări fabuloase, muncă până la epuizare – – fizică și psihică – iar după trei luni, oamenii sunt literalmente forțați să abandoneze pentru ca alții să le ia locul, cu salarii minime, chipurile pentru așa-zis “perioada de probă”. Trucuri vechi care, iată, nu mai țin!
# Rămânem pe același segment dramatic, respectiv locurile de muncă pentru care nimeni nu mai este interesat și spunem și noi ceea ce spun zvonărașii: tot mai mulți lucrători, mulți cu studii medii sau chiar superioare, muncitori, în special cei care efectuează activități grele în industrie dar și cei din comerț, încep să părăsească corabia economică sălăjeană. Exodul este unul de proporții dramatice și nimeni nu recunoaște acest lucru. Gaura în piața muncii sălăjene e adâncită așadar de plecările masive de la marii industriași, dar și de la firmele mai mici, oamenii fiind sătui să mai muncească în domenii deosebit de grele pe salarii absolut mizerabile, să își pună sănătatea în pericol pentru bunul mers al concernului sau firmei, astfel încât este din ce în ce mai aproape un faliment generalizat. Nu vă miroase a …pustiu? Statul nu face nimic, patronul străin e tot mai lacom, iar românii îngroașă rândurile celor care își caută un trai mai bun prin alte țări lăsând Sălajul în voia sorții.
