Fotbalul sălăjean a ajuns să trăiască în ultimii ani din amintiri, iar una dintre echipele care au făcut istorie în Sălaj este Minerul Sărmăşag. Nu a ajuns niciodată în liga secundă, aşa cum a făcut-o Armătura Zalău, dar în Divizia C (actuala Liga a III-a) a pus probleme multor echipe. Practic, în „groapa” de la Sărmăşag era greu să te impui, indiferent că te numeai Universitatea Cluj, CFR Cluj, FC Baia Mare, FC Bihor, UMT Timişoara sau Olimpia Satu Mare.
Echipe care se aflau în lupta pentru promovarea în Divizia B se duceau „cu straiţa goală” din Sărmăşag, fără să obţină nici măcar un punct pe terenul „minerilor”. Au fost sezoane când Zalăul s-a aflat în aceeaşi serie şi divizie cu Armătura Zalău, iar duelurile dintre cele două echipe erau adevărate derby-uri locale, chiar dacă majoritatea jucătorilor se cunoşteau foarte bine între ei.
Indiferent de condiţiile meteorologice sau de ziua în care era programat meciul, locuitorii comunei Sărmăşag erau prezenţi în număr mare la partida pe care Minerul o susţinea pe teren propriu, uneori împotriva unor echipe care ulterior au ajuns să evolueze chiar în Champions League.
Minerul Sărmăşag s-a desfiinţat în urmă cu 14 ani, nemaiputând fi susţinută financiar din cauza problemelor apărute în sistemul minier.
La 14 ani distanţă, profesorul Florin Morar, cel poreclit „tunarul” de foştii colegi, a avut iniţiativa organizării unei „întâlniri de suflet”, pe care a intitulat-o „Prietenie adevărată! Minerul Sărmăşag, o tradiţie care continuă”. A făcut-o dintr-o datorie morală atât pentru clubul condus la un moment dat chiar de tatăl său, Morar Remus, trecut în nefiinţă în urmă cu şase ani, cât şi pentru faptul că-l leagă foarte multe amintiri de locurile natale.
„Chiar dacă aș avea posibilitatea să schimb ceva în viața mea, mi-aș dori același lucru – să mă nasc în același loc, să am aceiași părinți, să primesc aceeași educație. Cu toții avem uneori sentimentul de întoarcere în trecut și, în același timp, toți suntem robi ai destinului. Pe unii, viața și destinul i-au îndepartat de locurile natale, de casa părintească, însă amintirile minunate rămân în sufletul nostru pentru totdeauna. Îmi amintesc cu drag ulița copilăriei, casa și curtea părintească, cu toate colțurile lor pline de povești, dar și de momente de neînlocuit precum fotbalul din curtea școlii sau de la terenul de fotbal, bucuria fiecărui copil din zonă. Nimeni și nimic nu va reuși vreodată să ne facă să uităm locul în care am respirat aerul cu un puternic miros de cărbune, unde ne-am zdrelit genunchii în zgura roșie la miuță, când eram 3-4 echipe care așteptau sa joace “2 goluri sau 10 minute” dar care ne erau atât de dragi. Aceste lucruri minunate ne fac să ne păstram sufletul de copil… sau, poate, copilul din sufletul nostru?. Da, e imposibil să uiți ceva atât de minunat și de curat! Din aceste sentimente s-a născut acest proiect, pe care l-am numit sugestiv “Prietenie Adevărată! Minerul Sărmăşag, o tradiţie care continuă!”, a explicat Florin Morar motivul acestei inţiative.
Banul conta mai puţin în acele vremuri. O spune chiar Marius Paşca, unul dintre personajele importante ale acestei „poveşti”, intitulată Minerul Sărmăşag. A evoluat la această echipă în două perioade, 1988 – 1995 şi 2001 – 2005, iar o perioadă de câţiva ani a fost şi antrenor al „minerilor”.
„În 2001, când m-am întors la Sărmăşag, am plecat de la Armătura Zalău. După un an am fost numit antrenor principal, dar am mai activat câţiva ani şi ca jucător. Pot spune că am avut chiar un debut şi un început frumos în meseria de antrenor. Ţin minte că ne-am luptat pentru promovarea în Divizia B cu Universitatea Cluj, apoi cu CFR Cluj”, îşi aminteşte Paşca.
„Minerul Sărmăşag reprezenta un nume sinonim cu valoarea și performanța din fotbalul sălăjean chiar dacă am fost mereu în umbra mai titratei Armătura Zalău. Au trecut 14 ani de la desființarea echipei și am speranța că acest eveniment va reaprinde în oamenii locului dorința de a avea o echipa de fotbal care, cu sprijinul autorităților locale să reapară în peisajul fotbalului sălăjean. Doresc să redau ceva locurilor natale! Organizez cu mare plăcere acest eveniment în care ne revedem cu foștii coechipieri și am convingerea că această întâlnire a generațiilor poate fi un imbold și pentru tinerii de astăzi. Mulțumesc pe această cale domnului primar din Sărmăşag, Dombi Attila, omului de afaceri Ionică Gordan, antrenorului Marius Pașca și tuturor prietenilor care m-au sprijinit în acest demers”, a mai precizat profesorul Morar.
Data de 13 iunie 2005 rămâne în istoria fotbalului sălăjean ca fiind ziua în care Minerul Sărmăşag a jucat ultimul meci oficial, pierzând cu 1 – 2 pe terenul Ştiinţei Cluj.
Evenimentul intitulat “Prietenie Adevărată! Minerul Sărmăşag, o tradiţie care continuă!” va avea loc sâmbătă, începând cu ora 13, la sala de sport a Liceului Tehnologic Sărmăşag, iar la ora 15, acelaşi grup de persoane va face o vizită pe terenul numit cândva Stadionul „Minerul”.
Au fost comandate tricouri şi fanioane pentru toţi foştii componenţi ai echipei care au răspuns „prezent” la această întâlnire, evenimentul urmând să se încheie cu o masă la care sunt invitaţi foşti jucători, antrenori şi conducători ai clubului Minerul Sărmăşag.
