Sălajul, la răscruce de urgii

Grindină cât oul de găină. Ploaie de pietre, bucăți de țiglă, apă în torente și vânt înspăimântător. Urgia de marți abătută asupra Zalăului, dar și asupra mai multor localități din județ, a îngrozit oamenii și i-a lăsat pe mulți nu doar cu o sperietură teribilă în suflet, ci și cu pagube însemnate. Am văzut oameni suspinând, arcuindu-și neputincioși umerii, unii dintre ei chiar plângând, mulți din cauza sperieturii, alții din cauza pagubelor suferite – acoperișuri găurite, grădini distruse, geamuri sparte dar mai ales mașini făcute praf. Mulți dintre șoferi au mașini mai vechi, nu și-au permis o asigurare casco, iar pentru ei daunele suferite sunt deosebit de mari, prin impactul lor, mai ales din punct de vedere financiar.

Aproape toate mașinile care circulă prin Zalău sunt pline de găuri, de parcă ar fi ieșit dintr-o ploaie de meteoriți. Cele 20 de minute cât a durat acest episod sinistru al naturii, un soi de apocalipsă așa cum mulți dintre noi n-au mai văzut până acum, ne-au demonstrat faptul că nici măcar vremea nu mai e așa cum era atunci când noi, cei mari astăzi, deslușeam tainele geografiei și învățam cum că în țara noastră clima este una “temperat-continentală”.

Sălajul nu mai reprezintă oaza aceea de liniște și “dolce vita” așa cum au trăit-o în tinerețea lor, părinții și bunicii noștri, cel puțin din punct de vedere climatic. Nu mai avem vară, primăvara este,d e fapt, toamnă, totul este inversat și indică cu claritate o stare de anormalitate. Fenomenele meteo deosebit de violente, care sperie inclusiv prin frecvența lor, ploile care au devenit nu doar agasante, ci un real pericol pentru culturile agricole, pentru terenuri, pentru casele și gospodăriile oamenilor, reprezintă astăzi lucruri cu care trebuie să ne obișnuim. Lucruri pe care trebuie înainte de toate să le înțelegem, să le așteptăm pregătiți, atât cât ne putem pregăti mai ales atunci când ele vin în doar câteva minute și să le acceptăm.

După un cutremur fără precedent în zona noastră, cel din dimineața zilei de 1 mai, au urmat ploi interminabile, torențiale, inundații, zile și nopți cu diferențe de ordin termic care ne-au dat peste cap atât organismul – mai ales în cazul celor care avem unele probleme de sănătate sau suntem meteo-sensibili, cât și treburile de zi cu zi. Toate aceste lucruri reprezintă, deși cu greu acceptăm și puțin suntem pregătiți să le catalogăm drept o “stare de normalitate . Nu suntem singura zonă din țară ori din Europa în care aceste schimbări care ne uimesc și ne îngrozesc deopotrivă, se produc.

Mulți spuneau marți seara, triști și abătuți, evaluând pagubele suferite, “parcă la noi e ca la nimeni, parcă la noi e mai rău decât oriunde, parcă aceste zile în care ploaia cade fără oprire și mai suntem loviți și de asemenea urgii, nu se mai sfârșesc”.

Ceea ce putem face este să începem să acceptăm toate aceste fenomene ca pe un lucru firesc, pentru că doar astfel vom evita pe viitor panica, haosul, deznădejdea, disperarea și luarea unor decizii total greșite în astfel de momente și după ele. Trebuie să învățăm să ne asigurăm bunurile – mașini, case, căsuțe, apartamente – pentru că nimeni nu ne ajută în astfel de situații. Nu vă puneți încrederea în autorități, în comunicate populiste, nu fiți într-atât de naivi cât ei cred că sunteți: nu există despăgubiri, ajutoare consistente, sprijin real, bani, nici la orașe și nici la sate. Am mai trecut printr-o furtună teribilă, prima tornadă abătută asupra Sălajului, acum doi ani, amintiți-vă! Evaluări, comisii, comitete, teatru pe holurile și prin birourile autorităților. ZERO despăgubiri pentru oameni, zero sprijin, nimic! Nici acum nu va fi niciun sprijin, în primul rând pentru că nicio autoritate, guvern sau care o mai fi aceea, nu va da bani oamenilor pentru reparații auto, cât de naiv să fii să crezi asta? Mă refer, repet, la un sprijin material. Nu la efortul bieților pompieri care, iată, în aceste zile interminabile, nu mai știu încotro să apuce și pe cine să mai ajute, fiind solicitați la modul cel mai extrem posibil.  Pe urmă, chiar nu sunt bani, iar dacă prin absurd vor fi obținute niște fonduri, prin efortul primăriilor, ele vor fi total insuficiente și până la urmă mai rău se vor naște invidii și discuții, părtiniri și critici, deci, nu sperați pentru că sperați degeaba. 

De aceea, prima și cea mai puternică mână de ajutor este și va fi cea de la capătul brațului nostru. Am mai trecut prin urgii de acest fel și nu a căzut de nicăieri, nicio pungă cu bani pentru nimeni. Având o asigurare facultativă, căpătăm siguranța că dacă ceva rău se întâmplă (și iată, se întâmplă din ce în ce mai des!) suntem oarecum protejați din punct de vedere financiar și că în astfel de situații nu vom fi aduși către o limită care să ne destabilizeze nu doar financiar, ci și moral. Trebuie să învățăm să fim mai puternici, să încercăm să fim mai buni, să dăruim mai mult atunci când ceva ne prisosește, să nu mai judecăm greșit nici oamenii, nici situația lor, dar nici natura, să avem grijă de ea începând de la prima hârtie ce nu mai trebuie aruncată pe jos, până la sortarea și depozitarea corectă a deșeurilor pe care le lăsăm zilnic în urma noastră.

Respectul reciproc, om-om, om-natură, respectul și mulțumirea pentru tot ce avem, o rugăciune sinceră dar mai ales o stare de veghe care să ne asigure o reacție salutară în situații de criză, sunt lucruri pe care sălăjenii trebuie să le reconsidere, să le scoată din “rastelul cu arme” care, din lipsă de fenomene extreme, nu-i așa, a stat închis timp de decenii. Aristotel spunea că “Natura nu face niciodată nimic fără un motiv”. În mod cert și noi avem o parte din vină, pentru ceea ce se întâmplă, prin aceste fenomene absolut îngrozitoare.

Viețile ni s-au schimbat, iar acest lucru s-a produs atât de repede, practic, într-o clipire de geană, în condițiile în care în secolele trecute acest gen de schimbări se produceau poate o dată la 30, poate la 50 de ani. Să ne rugăm să fim ocrotiți și apărați de Dumnezeu, dar înainte de a-I cere Lui asta, trebuie să fim siguri că noi am făcut tot ceea ce trebuie făcut pentru a preveni, atât cât putem și minimaliza efectele devastatoare ale acestor fenomene care, iată, au dat buzna în județul nostru și ne-au luat (cum altfel?) pe nepregătite.

Toate instituțiile din municipiu și din județ care au responsabilități pe acest segment trebuie, de urgență, să-și reconsidere și să-și schimbe prioritățile. Fie că vorbim de ISU, de Prefectură, de Armată, de Poliție, de toți cei care în astfel de situații sar primii în bocanci, toate aceste instituții trebuie să-și refacă din temelii planurile de acțiune, modulele de pregătire, să trimită oamenii la cursuri iar răstimp, banii pe care îi dăm pe fanfare și jerbe, parade, dineuri și fesitivități, să meargă către o aprovizionare urgentă, în primă fază, cu materiale de primă urgență, iar pe termen lung, în investiții care să fie făcute și cu acești bani dar și cu alocări URGENTE de sume considerabile, în adăposturi, tehnică, materiale de tot felul, dar și în fonduri de economii destinate ajutorului IMEDIAT și CONCRET pentru oamenii care sunt loviți crunt de aceste urgii care, iată, vin deja de pe o zi pe alta și vin atât de des. Vom contribui și noi, fiecare cu cât putem, când putem, important este să fim ghidați și să conștientizăm că trebuie să fim pregătiți oricând pentru astfel de situații, inclusiv financiar, măcar cu strictul necesar! De vorbe și tabele suntem sătui și știm bine că după furtună, rămân statisticile, iar oamenii rămân pe la porți, lăcrimând și privind la casele găurite, la mașinile nenorocite, la grădinile făcute una cu pământul! Asta e tot ceea ce rămâne. Suntem total nepregătiți din acest punct de vedere, complet goi în fața urgiei și literalmente victime sigure, oricât de tare s-ar supăra pe cineva!  La noi sună săptămânal alarmele, dar nimeni nu știe de ce sună, CUM sună în anumite situații și unde trebuie să te duci, ce trebuie să faci dacă vine nenorocirea.

Degeaba trag clopotele, ca să se risipească norii: oameni buni, suntem în secolul XXI! E nevoie de o mobilizare urgentă a tuturor factorilor de răspundere care să reușească, cu tact, calm și pricepere, să ne inducă și nouă prin măsuri concrete, clare, pe înțelesul tuturor, această siguranță și calmul de care avem atâta nevoie în astfel de situații! Avem nevoie de sentimentul că nu suntem ai nimănui, iar acest lucru trebuie trecut pe lista de urgențe a fiecărei instituții sau factor de răspundere.

Până atunci, nu ne rămâne decât să ne păstrăm calmul, să ne rugăm să ne fie și nouă măcar… sigur și să nu ne fie cu adevărat mai rău, pentru că iată, natura nu se mai joacă cu noi ci ne lovește exact când ne așteptăm mai puțin.