După Sărbători ne simțim „plini”, apatici și mahmuri. Ce este de făcut?

Sărbătorile de Paște, ca toate celelalte sărbători mari, aduc laolaltă cu euforia, pofta de mâncare și pofta de băut, o serie de dezavantaje pe care corpul începe să le simtă în zilele de după festin. Cel mai adesea apare abuzul de alimente, dar nu de puţine ori vorbim şi de cel de alcool, de nicotină, de lipsa de odihnă. Nu doar hainele, care au devenit ceva mai strâmte pe noi, reprezintă primele consecințe negative ale abuzurilor făcute în aceste zile. Acuzăm dureri de cap, deranjamente digestive şi, mai ales, o lipsă de chef de viaţă şi de energie.

Din fericire, pentru abuzurile de tot felul, natura a pus la dispoziţie şi remedii eficiente, spun fitoterapeuții. Cu toate acestea, orice supliment alimentar pe bază de plante, chiar și combinațiile de ceaiuri, trebuie administrate cu precauție și având la dispoziție o recomandare din partea unei persoane specializate, respectând cu strictețe dozajul și modul de administrare. Nu trebuie scăptat din vedere faptul că plantele, ceaiurile, tincturile, decocturile și pudrele din plante, ne pot face rău dacă le administrăm haotic, necorespunzător și fără a apela la un sfat specializat. Ceea c eputem face, fără sfatul medicului, este să ne hidratăm corespunzător, să consumăm cât mai multe legume, fructe- cu moderație, supe ușoare, alimente cu conținut redus de grăsime, lactate – iaurturi, în special, naturale, verdețuri și mai ales să facem puțină mișcare în aer liber.

În medicina naturală este foarte bine stabilită ordinea în care trebuie să abordăm excesele din timpul sărbătorilor şi oricare tip de abuz: prima prioritate este detoxifierea sau, altfel spus, curăţarea de otrăvurile acumulate prin mesele copioase, prin ex­punerea mai mult sau mai puţin voluntară la fumul de ţigară, prin consumul de băuturi alcoolice ş.a.m.d. Du­pă ce ne despovărăm de toxine organismul, putem să ne gândim şi cum să ne eliberăm de kilogramele în plus, de ţesutul adipos care a luat locul celui muscular şi, nu în ultimul rând, de tirania poftei de mâncare, amplificată sau chiar scăpată de sub control, pe pe­ri­oa­da fripturilor şi a cozo­nacilor. Dar să ne concentrăm mai întâi asupra detoxifierii, care va începe – cum alt­fel? – de la hrana pe care o consumăm zi de zi.

Alimentele amare

Mai uşor decât să cădem pradă frustrării, tăind brusc de pe listă toate mân­că­rurile care ne plac, dar sunt nocive pentru sănătate şi pentru greutatea corporală, este să introducem, pentru început, în dieta noas­­tră, nişte super-alimente. Iar alimentele cu gustul natural amar sunt un fel de echipă de co­mando, menită să sal­veze organismul din si­tua­ţiile delicate şi care au un rol extrem de im­portant în menţinerea şi re­câştigarea echili­bru­lui fiziolo­gic al organismului.

Salata verde – are un gust amar nu foarte pronunţat, motiv pentru care este ex­ce­lent to­lerată chiar şi de gurmanzii pretenţioşi, pu­tând fi consumată fără efort, în cantităţi mari. 200 de grame de salată consumate zilnic sunt un ajutor preţios pentru tubul digestiv împovărat de toxine şi reziduuri, acţio­nând ca o mătură care antrenează şi dă afară toate de­şeurile nocive. Salata verde trebuie con­sumată de măcar 2 ori pe zi, fie ca aperitiv, fie ca adaos la felul de mâncare principal, fiind un ex­ce­lent remediu pen­tru curăţarea colonului, pentru al­ca­li­nizarea sân­gelui, pentru eliminarea radicalilor liberi.

Andivele – le găsim în mai toate supermar­ke­turile, fiind un aliment consumat cu predilecţie pe timp iarnă. Puţini ştiu că, de fapt, andivele nu sunt altceva decât o varietate de cicoare, culeasă la puţin timp după ce i-au dat frunzele. Se consumă căpăţânile tăiate pe lun­gime, condimentate cu oregano, cu lămâie, ulei de măsline şi puţină sare. Gustul lor amar este puternic, dându-le un extraordinar efect drenor pentru vezica biliară şi ficat. Marii amatori de grăsimi, persoanele cu predispoziţie spre calculi sau crize biliare ar trebui să-şi facă un obicei din a consuma andive, care îi vor ajuta din plin pentru recâşti­garea sănătăţii.

Uleiul extra-virgin de măsline – gustul său amărui provine de la o substanţă numită oleu­ro­peină, care este un adevărat inamic al coleste­ro­lului şi un prieten al imunităţii. Apoi, aşa numi­tele grăsimi prie­tenoase, care reprezintă mai mult de 90% din masa uleiului extravirgin de măsline, curăţă vasele de sânge de depunerile de colesterol şi trigliceride, ajută activi­tatea cardiacă şi circu­laţia vasculară. Se recomandă consumul acestui ulei, nepreparat termic, mai ales ma­rilor amatori de carne, de dulciuri cu grăsimi hidro­genate sau de prăjeli.

Castraveţii bulgăreşti – se mai nu­mesc şi castra­veţi de seră, distingân­du-se prin forma lor ci­lindrică şi coaja groasă, de un verde închis. Toc­mai aceas­tă coajă, cu gustul uşor amărui, este cea care le dă efectul vin­decător şi detoxifiant pentru care îi reco­man­dăm. Ca atare, atunci când sunt puşi în sa­lată, castraveţii nu vor fi decojiţi, ci doar spălaţi cu multă atenţie şi curăţaţi de eventualele părţi stri­cate. Între alte­le, coaja castra­veţilor conţine o enzimă numită tripsină, care ajută la di­gestia şi metabolismul grăsimilor, la ţinerea sub control a colesterolului şi, foarte im­por­tant, la reglarea glicemiei. De altfel, re­glarea glicemiei este un su­biect atât de important pen­tru greuta­tea corporală şi pentru sănătate, încât în cele ce urmează îi vom acorda o aten­ţie specială.

Atenţie la indicele glicemic al alimentelor!

Cozonac, şampanie, bere, cio­colată, cremă de va­nilie, fur­securi, bezele… – această enu­me­rare nu este vreun meniu de Cră­ciun sau Revelion, ci o listă a ali­mentelor cu un indice glicemic foar­te mare şi, ca atare, extrem de periculoase pentru pancreas şi pen­tru greu­ta­tea corporală. Dar ce este acest indice glicemic? In­di­­cele glicemic (prescurtat IG) este un sistem de mă­surare al zaharurilor din alimente, pe o scară de la 0 la 100, în funcţie de viteza cu care fiecare aliment ne creşte glicemia. Alimentele care au un indice glicemic ridicat eliberează cantităţi foarte mari de zahăr în sân­ge, într-un timp scurt, motiv pentru care cresc rapid glicemia, suprasolicită pancreasul, cresc exponenţial apetitul (mai ales pentru dulciuri) şi duc la formarea accelerată a depozitelor de grăsime. În schimb, s-a dovedit ştiinţific că alimentele cu IG scăzut menţin constant nivelul glicemiei, previn suprasolicitarea pan­creasului, încetinesc formarea depozitelor ineste­tice de grăsime, previn apariţia diabetului zaharat. Toto­da­tă, aceste alimente cu indice glicemic mic sunt efi­ci­ente în menţinerea sau chiar reducerea greu­tăţii cor­porale, deoarece controlează apetitul ali­mentar şi oferă senzaţia de saţietate timp îndelungat. Adoptarea unui regim alimentar bazat pe consumul alimentelor cu IG scăzut este secretul slăbitului natural după sărbători, deoarece nu ne supune la caz­nele înfo­metării, ci ne ajută prin reglarea naturală a senzaţiei de foame.

În dietoterapia modernă, ali­mentele care conţin zaha­ruri sunt împărţite în trei categorii:

1. Cu indice glicemic scăzut (IG mai mic de 35), care vor fi con­sumate în cantităţi cât mai mari, alcă­tuind peste 60% din alimentaţie. Din această cate­gorie fac parte: fasolea, mazărea, nău­tul, lintea, me­rele, ţelina şi pă­trun­jelul crud, varza, castraveţii cu tot cu coajă, sucul de roşii, roşiile proaspete, salata verde, varza, napii, ceapa, usturoiul, iaurtul natural (nu şi cel cu amidon), ciocolata neagră cu peste 70% cacao, lă­mâile, portocalele, grepfrutul, mino­lele, manda­ri­nele, smochinele şi caisele uscate, perele, vinetele, ful­gii de orz integral, ciupercile.

2. Cu indice glicemic mediu (IG între 35 şi 50), ce vor constitui în jur de 35% din raţia de hrană zilnică, fiind alimente nu neapărat recomandate, dar tolerate. Alimente tolerate în dietă sunt: pâinea integrală şi cea de secară, ţelina şi pătrunjelul fiert, pastele de făină integrală, fulgii integrali (de grâu, ovăz, secară), ore­zul nedecorticat (mai ales varietăţile sălbatice), su­cul de portocale, pasta de susan, cartofii fierţi în coajă (nu şi cei fierţi după decojire, sub formă de piure etc.).

3. Cu indice glicemic mare (IG mai mare de 50) – nu trebuie să reprezinte mai mult de 5% din alimen­taţia unui om sănătos şi cu greutatea normală. Ele sunt însă total contraindicate celor care suferă de obezitate sau îngrăşare, care au diabet sau care se confruntă cu tul­­burări de apetit alimentar. Dintre alimentele cu in­dice glicemic mare enumerăm: zahărul rafinat, zahă­rul brun, făina albă, pâinea albă, produsele de pati­serie, produsele de cofetărie, orezul de­cor­ticat, cre­me­le (de ciocolată, vanilie, etc.), mălaiul grişat, cioco­lata (cu excepţia celei ne­gre, cu peste 70% cacao), cartofii prăjiţi, cartofii copţi, berea, toate bău­turile spirtoase, amidonul din porumb, fructele confiate, chipsurile de car­tofi, biscuiţii, cola, pizza, pastele din făină albă.

Plantele detoxifiante

Sunt ajutorul cel mai rapid de care putem beneficia după sărbători, atât pentru a slăbi, cât şi pentru a ne repune pe direcţia cea bună diges­tia şi metabolismul. Iată, în continuare, trei plan­te extrem de eficiente, recomandate cu predi­lec­ţie în această perioadă:

Extractul de anghinare – este genul de reme­diu pe care persoanele cu probleme digesti­ve, hepatice sau biliare este bine să îl aibă mai mereu la îndemână. Principala ţintă a extractului din frunzele acestei plante este dischinezia bilia­ră (fierea leneşă), care are adesea drept compli­caţii calculii biliari, dar şi indigestiile, consti­paţia, migrenele şi un întreg lanţ de afecţiuni şi tulbu­rări, care toate pornesc doar de la acest mic rezer­vor din corp, care este vezica biliară. Şi trebuie spus că me­dicina alopată are prea puţine soluţii pentru afec­ţiu­­nile biliare, pe care însă anghinarea le rezolvă ca nici un alt remediu. Trata­mentul tulburărilor hepa­tice şi biliare cu anghinare se face în cure de lungă durată (minimum 30 de zile), timp în care se administrează extractul, câte 150-300 de miligrame luate cu un sfert de oră înainte de fiecare masă. În timpul curei cu an­ghi­nare, se va evita consu­mul de prăjeli, cafea şi ceai negru (mai ales pe sto­macul gol), dulciuri concen­trate.

Rădăcina de cicoare – dacă ţinta anghinarei sunt bolile hepatobiliare, rădăcina de cicoare este spe­cializată pe controlul glicemiei şi ajutorarea pan­crea­sului, greu încercat pe perioada sărbătorilor. De ase­menea, cicoarea este un foarte eficient mijloc de con­trol al apetitului. Rădăcina acestei plante se admi­nis­trează sub formă de extract, iar efecte sale în regla­rea glicemiei, contro­lul apetitului şi com­­baterea îngră­şării au fost de­monstrate ştiinţific riguros. Între altele, exis­tă studii care arată că prin­­cipiile active din această plantă ţin sub control secreţia de hormoni ai foamei (grelina) şi ai saţietăţii (lep­tina). Singurul secret este ca extractul de cicoare sub formă de capsule să fie admi­nistrat în timpul mesei (400 mg de extract la fiecare administrare), oricât de mică ar fi can­titativ, pentru a reduce foamea şi pentru a regla greutatea corporală. Mai trebuie menţio­nat faptul că extractul de cicoare este cel mai bun antidot pentru foamea marilor amatori de dulciuri.

Aloe ferox – este un redutabil drenor al intes­tinului gros şi, totodată, cel mai eficient remediu pen­tru slăbitul rapid. Studiile făcute arată că sucul crista­lizat al acestei specii de aloe este cel mai bun laxativ cunoscut, mai mult de 90% dintre utilizatori (un pro­cent uriaş pentru un produs natural!) constatându-i eficienţa. Apoi, în domeniul slăbitului rapid, efectele capsulelor cu suc concentrat de aloe ferox sunt cu ade­vărat uluitoare. Multe dintre persoanele care au folosit acest remediu, după ce s-au îngrăşat rapid de sărbători, au reuşit să slăbească 4-7 kilograme (!) în doar două săp­tămâni. Şi aceasta, fără modificări prea mari de dietă şi fără să le fie afectat echilibrul organic, ca în cazul medicamentelor de sinteză. Această perfor­manţă se obţine prin punerea în mişcare, cu o eficienţă de neegalat, a tuturor mecanismelor naturale de elimi­nare a toxinelor din organism. Aloe ferox se adminis­trează sub formă de capsule cu suc concentrat, câte 3-6 pe zi, doza fiind ajustată în funcţie de tranzitul intes­tinal. Dacă aveţi predispoziţie spre constipaţie, doza va fi cea maximă, dar va fi redusă prompt, dacă aveţi mai mult de patru-cinci scaune pe zi. De regulă, o cură ţine 2 săptămâni, după care se fac 5-7 zile de pauză, iar apoi tratamentul se poate relua. Este un tratament cu rezultate foarte rapide, persoanele care au luat aceste capsule fiind suspectate, fără exagerare, că au făcut liposucţie. Totuşi, pentru ca pierderea în greutate să fie de durată, administrarea acestei plante trebuie comple­tată de o ţinere sub control a apetitului alimentar. Iar remediul despre care vom vor­bi în continuare este un ade­vărat specialist în acest sens:

Chitosanul

Dacă extractul de cicoare are ca efect reducerea apetitu­lui pentru dulciuri, chitosa­nul este recomandat marilor ama­tori de alimente sărate sau pi­cante, dar şi de alimente foar­te bogate în proteine sau gră­simi. Ce este chi­tosanul? Este o pul­bere albă, obţi­nută prin ex­trac­ţie din carapacea dură care în­veleşte multe vieţui­toare mari­ne şi terestre. La noi în ţară acest produs se găseşte sub formă de capsule şi, până în pre­zent, este sin­gura sub­stanţă naturală cunoscută ce conţine fibre active cu sarcină pozitiv-alcalină, fiind un ex­traordinar detoxifiant după in­ges­tia alcoolului, dar şi a aditivilor alimentari, a substanţelor sintetice cu efecte hormo­nale, a unor sub­stanţe organice nocive. O cercetare făcută în Statele Unite, în anul 2001, sub conducerea prof dr. E. N. Schiller, a arătat că adminis­trarea chito­sanului duce la scăderea în greutate cu 1,7 kg, în medie, după 6 săptămâni de tratament. Inte­re­sant este, însă, că pacienţii care au folosit chitosanul şi au slăbit nu au ţinut nici un fel de de dietă. În cazul în care reducem, în paralel cu administrarea chitosanului, chiar şi doar cu 10-15% porţia zilnică de hrană, scă­derile în greutate sunt mult mai spectaculoase, ajun­gând să fie de 2-3 ori mai mari. Pentru scă­derea în greu­tate, se iau câte 1-2 capsule de chitosan, cu 30 mi­nute înainte de mesele principale. Conţinutul capsu­le­lor se dizolvă în jumătate de pahar de apă şi se bea pe stomacul gol. La cinci minute după inge­rarea chitosa­nului (nu concomitent) se mai bea, facultativ, încă un pahar de suc de portocale, de lămâie sau de alt fruct care conţine acid citric. A­socierea cu acidul citric creş­te senzaţia de saţietate dată de chitosan, iar ca atare, ne vom reduce porţia zilnică de hrană cu un efort mai mic. Întotdeauna, administrarea chitosanului se core­lea­ză cu un consum sporit de apă sau ceaiuri de plante.

Zeolitul

Dacă chitosanul este un excelent detoxifiant după in­gestia de alcool, zeolitul este recomandat pentru eli­minarea toxinelor din fumul de ţigară, inhalat voluntar sau involuntar, în cazul fumatului pasiv. Acest mineral natural de origine vulcanică are capacitatea de a ex­tra­ge din organism metalele grele sau chiar radioactive, care sunt inhalate odată cu gudroanele din fumul de ţigară. Mai mult, stu­diile de medicină experimentală arată că acest mi­neral ne creşte imunitatea, ajută la eli­mi­narea accele­rată a deşeurilor rezultate din metabo­lis­mul cărnii. Aşadar, zeolitul se dovedeşte a fi un aju­tor extrem de preţios pentru corectarea efectelor unei sumedenii de obiceiuri nocive. Pentru detoxifierea du­pă sărbători, se administrează câte 6-8 capsule de zeo­lit pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pau­ză, după care tratamentul se poate relua.

Hidratarea

Mai ales după excesele din timpul sărbătorilor, rinichii, care sunt o cale foarte importantă de eliminare a deşeurilor metabolice, sunt în mod special afectaţi. De aceea trebuie să le acordăm şi lor o atenţie specială, mai ales dacă ne ştim predispuşi la afecţiuni reno-urinare. Iar cea mai simplă modalitate de curăţare şi stimulare a rinichilor este aşa-numită cură hidrică, care va fi făcută imediat după sărbători. În timpul acestei cure, se beau 1-1,5 litri de lichid, dimineaţa după trezire, şi încă 1 litru sau chiar 2 litri (dacă ne ex­pu­nem mult la frig sau dacă facem sport) pe timpul zilei. Pro­cedeul se face vreme 10-15 de zile, iar prin­cipalul lui scop este accelerarea elimi­nării reziduurilor me­tabolice, prevenirea litiazei urinare sau a infecţiilor reno-uri­nare, care ar putea apărea pe fondul scă­derii imunităţii. Cum spuneam, pe timpul acestei cure se consumă între 2 şi 3,5 litri de lichid zil­nic, în reprize. Iar în ceea ce priveşte lichidele pe care le putem con­suma, meniul este destul de variat, aşa cum vom vedea:

Limonada – se prepară casnic, din suc de lă­mâie, miere şi, eventual, coajă de lă­mâie rasă fin (foar­te bine spălată în prealabil) – este un exce­lent diuretic şi stimu­lent imunitar local pentru rinichi.

Sucul de portocale – ne referim la cel ob­ţinut casnic, cu ajutorul storcătorului şi con­sumat proaspăt, care este în mod special reco­man­dat celor cu predispoziţie la calculoză renală. Conform cer­cetărilor făcute de Asociaţia Ame­ri­cană a Uro­logilor, „un pahar de suc de portocale pe zi previne formarea sau reface­rea pietrelor la rinichi”. Cel mai eficient este sucul de portocale pentru pre­ve­nirea formării oxalaţilor şi a ura­ţilor, care sunt dizolvaţi efectiv de către acidul ci­tric şi de alte substanţe conţinute de către por­tocală, care este mai eficientă în acest sens decât suratele ei lă­mâile, mandarinele sau grepfrutul. Mai ales persoanele care au predispoziţie la cal­culi renali este bine să con­sume zilnic jumătate de litru – un litru de suc de por­to­cale, în cure de 7 zile, cu alte 7 zile de pauză.

Ceaiurile alimentare – sunt de fapt infuziile fierbinţi, pe care le consumăm de regulă îndulcite la micul dejun sau la cină şi care sunt de un real folos în prevenirea şi în combaterea bolilor renale, mai ales în sezonul rece. Vă recomandăm în mod special consu­marea zilnic a minimum o jumătate de litru de infuzie cât mai caldă din busuioc, măghiran, tei, cimbrişor, ghimbir sau scorţişoară, toate fiind foarte gustoase şi având în plus efecte extrem de favorabile asupra rini­chilor şi vezicii, dar şi asupra organismului pe ansam­blu.

Apa minerală – se recomandă apele plate (ne­car­bogazoase), nu foarte bogate în minerale şi cu com­poziţia lor chimică naturală, fără adaos de CO2.