Daniel Săuca
Astăzi nu fac parte din „corul” celor care, mai ales pe facebook, au plâns, s-au emoționat de tragedia (de la) „Notre Dame” din Paris (asta nu înseamnă că nu sunt interesat de subiect). Mi se pare mai relevant azi să vă reamintesc un text apărut, în octombrie 2014, la rubrica de față. Și pentru că țara e într-o continuă campanie electorală. Așadar, iată textul din 2014: Președintele României nu face drumuri. Nici drumuri expres. Nici, ptiu!, autostrăzi, cu atât mai puțin prin Transilvania. Președintele României nu conduce niciun minister. Nu e, adică, nici ministru, nici prim-ministru. Președintele României, după cum scrie la Constituție, „reprezintă Statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării” (art. 80, alin. 1) și „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. „În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statutului, precum și între stat și societate” (art. 80, alin. 2). Președintele, adică, veghează. Între timp, dacă mai poate după atâta veghe, „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament” (art. 85, alin. 1). Sau „poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii” (art. 87, alin. 1). Ori, dacă îl ascultă cineva, „adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii” (art. 88). Președintele are atribuții și în domeniul politicii externe (încheie tratate internaționale, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României ș.a.). Probabil cele mai importante atribuții le are în domeniul apărării (comandantul forțelor armate, preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării etc.). Oricum, puteți să citiți și Dvs. atribuțiile primului om în stat. Sigur, în opinia mea, nu are în atribuții nici să facă spitale, nici să reformeze sistemul educațional, nici să-și dea cu părerea despre viziuni fiscal-bugetare, cu atât mai puțin despre agricultura performantă ori digitizarea societății. Citind, auzind, văzând programele candidaților la Președinție mi-am adus aminte de „republica semi” (prezidențială/parlamentară) în care trăim. Și parcă nu vrem nicicum să o schimbăm. Ne place „gri”-ul, nici alb, nici negru, „nici așa, nici altminteri”. Eu prefer în situația de astăzi „republica parlamentară” (și introducerea, de pildă, a unui tip de vot „cenzitar”). Alții preferă „republica prezidențială”. Mulți candidați (și avem candidați, slavă Domnului) preferă un președinte gen Ceaușescu, de toate în unul (și comandant suprem, și prim-ministru, și ministru de Externe etc.). Nu mai e mult și vom vedea și ce preferă românii care vor participa la vot. Majoritatea, sigur un „tătuc” ori un „voievod”, sub comanda căruia România va ajunge pe noi culmi de dezvoltare multilateral globală…
Dar de ce te simți dumneata obligat să sfidezi drama incendiului de la Notre Dame?
Și ce prostovănie este „votul cenzitar” pe care zici că-l preferi.
Cum se zice, hîrtia suportă orice. Eu, nu.