# Angajaţii instituției sălăjene subordonate marelui Executiv de la București, au ieșit, ieri, la puțină mișcare în parcul Brădet. Dar nu la activități de voie, ci chiar unele absolut necesare în Zalău. Strângerea gunoaielor, adică a resturilor și ambalajelor care sunt aruncate cu nesimțire de alte gunoaie, cele din specia bipede. Au strâns oamenii noștri saci întregi cu te miri ce, astfel încât ar putea reprezenta un exemplu, dar și un imbold pentru alte instituții, ale căror angajați stau, încă, și se uită pe fereastră, privind la alții care participă la Luna Curățeniei. Îi anunțăm pe această cale că le-ar prinde bine puțină mișcare în aer liber, statul excesiv la birou aduce obezitate, impotență, depresie și atrofierea neuronilor rămași disponibili pe stoc.
# La o instituţie din Sălaj, care a ajuns la ceas de mare sărbătoare, acţiunile dedicate celebrării nu se mai sfârşesc. Atâtea mulţumiri, atâtea plachete, atâtea defilări, atâtea fotografii, invitaţi peste invitaţi şi nu oricine, numa protipendada și crema cremelor din spilcuitul Zălau. Te doare mintea-n bilă. Ştim şi noi că orice minune durează trei zile, dar simţul maxim al exgerării e chiar maxim. Vorba aia au mâncat şi au beut, trei zile ospăţul a ţinut, dar totuşi…nu-i cam mult? Înainte o cu săptămână: pregătiri; după pregătiri, din pregătiri în preparări. Ţara arde şi alţii se dau în stambă. Nu ne-ar fi mirat să vedem în fotografiile postate şi-o mireasă, că doar evenimentul fu’ mai ceva ca o nuntă. Nu? Totuşi cine plăteşte “factura”, coane Ianache?
