Grigore Alexandru Ghica, ctitor al Jandarmeriei Române

În Regulamentele Organice, din anii 1831-1832, ce reprezentau, în fapt, legea fundamentală a Principatelor Române, apare, în premieră pentru un document oficial, termenul de Jandarm. Tot aici era prevăzută obligaţia Adunării Obşteşti de a crea un Trup de Jandarmerie Naţională.
Transformarea corpului slujitorilor în jandarmi se produce, însă, abia în anul 1850, când domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, semna, la 3 aprilie, “Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în corp de jandarmi“. Acest moment marchează naşterea Jandarmeriei Române, legea din 3 aprilie 1850 conferind noii arme statutul juridic şi definindu-i atribuţiile.
Conform legii din 1850, Jandarmeria a fost organizată “după pilda altor staturi“. Modelul l-a reprezentat Franţa, ţara unde a apărut, pentru prima dată, jandarmeria modernă, termenul de “Jandarm“ avându-şi originea în limba franceză.
De la bun început a fost considerată o armă de elită, deoarece, pretutindeni, spunea legea, “În toate staturile, sunt priviţi ca un corp din cele mai alese… ştabii, obăr-ofiţerii, subofiţerii şi celelalte ranguri de jos se vor alege din oamenii cei mai vrednici, deprinşi cu purtarea armelor“.
Jandarmeria, ca organ al forţei publice “atârna (aparţinea, n.n.) de Ministerul treburilor din lăuntru (Ministerul de Interne, n.n.), în tot ceea ce priveşte slujba pentru care se înfiinţează şi ducerea la îndeplinire a poruncilor administrative, de Hatmanul Oştenilor, ca general-inspector al tuturor puterilor armate, în tot ce va privi organizarea militară, disciplina, informarea şi ţinerea în bună stare“.
În privinţa modului de organizare, legea lui Grigore Alexandru Ghica menţiona că regimentul de jandarmi se împarte în două diviziuni, fiecare având în competenţă 6 ţinuturi (judeţe), în fiecare ţinut acţionând câte o companie de jandarmi. În total, efectivul jandarmeriei, călări şi pedeştri, era de 1.433 oameni.
Legea preciza şi misiunile jandarmeriei: “pentru ţinerea liniştii şi siguranţei locuitorilor întregului principat, pentru împlinirea slujbei municipale….“ şi prevedea atât un serviciu ordinar, executat zilnic, pe baza propriilor regulamente, cât şi unul extraordinar, pe care, în cazuri speciale, îl executa la solicitarea autorităţilor.
Legea din 3 aprilie 1850 este o lege de referinţă. A fost o lege clară, aşa încât un Regulament de aplicare nu s-a întocmit, doar câteva instrucţiuni fiind emise. Legile care i-au urmat nu au făcut altceva decât să o dezvolte şi să-i îmbunătăţească principiile. De aceea, domnitorul Grigore Alexandru Ghica poate fi considerat ctitorul Jandarmeriei Române, iar actul din 3 aprilie 1850, de la care se împlinesc anul acesta 169 ani, reprezintă data naşterii acestei instituţii fundamentale a statului.
Grigore Al. Ghica a fost un om al reformelor. Petrecuse câţiva ani în străinătate, în ţări aflate pe calea modernităţii, ani care şi-au pus amprenta asupra formaţiei sale sub o multitudine de aspecte. A ocupat numeroase funcţii de demnitate publică, fiind comandant al oştirii (hatman) în 1826, secretar de stat în 1842, ministru de finanţe în 1843. A susţinut cu tărie mişcarea revoluţionară de la 1848. După urcarea sa pe tronul Moldovei, în 1849, numeroşi fruntaşi ai revoluţiei s-au putut reîntoarce în ţară. A utilizat în conducerea treburilor ţării oameni cu vederi înaintate, ca Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Al. Ioan Cuza, Alecu Russo ş.a. A imprimat administraţiei moldovene un caracter liberal. A colaborat, îndeaproape, cu domnul Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei, măsurile asemănătoare luate de cei doi domni favorizând Unirea din 1859. A luat măsuri de sporire a efectivelor armatei, a întărit paza Dunării, a Siretului şi Prutului, a reorganizat carantinele şi pichetele, a mărit solda ostaşilor, a îmbunătăţit aspectul oraşelor etc. Munca sa, în direcţia modernizării ţării, a fost întreruptă, în anul 1853, de ocupaţia ţaristă a Principatelor Române, în luna octombrie domnul fiind nevoit să se retragă de pe tron. Nu a plecat la Constantinopol, ca domnii de până la el, ci la Viena, încă un indiciu al direcţiei pe care o luase ţara. Reinstalat în domnie, în septembrie 1854, Ghica a continuat să sprijine Unirea, înlocuind funcţionarii cu vederi separatiste şi asigurând răspândirea publicaţiilor unioniste, sfârşitul domniei sale (1856) fiind caracterizat de o extrem de puternică mişcare pentru unire.
Grigore Alexandru Ghica avea trăsături ce impuneau contemporanilor, în cel mai înalt grad, consideraţie şi respect. Simţămintele sale erau patriotice, în cel mai corect înţeles al termenului, gândirea lui era liberală, sufletul său era blând. Mihai Eminescu îl putea caracteriza astfel: “…un Domn, Grigore Ghica, de-o curăţenie de caracter şi de-o iubire de patrie care cu greu îşi va găsi seamăn în istoria noastră”. Fără asemenea excepţionale trăsături nici nu ar fi avut puterea de a moderniza domenii de maximă importantă pentru siguranţa statului, cum sunt cele militare. Prin eforturile sale, societatea vremii s-a modernizat, domnul fiind ajutat şi de contextul internaţional favorabil. Ţara s-a înscris în rândul ţărilor europene, efortul lui Grigore Alexandru Ghica fiind continuat, la altă scară, desigur, de domnul unirii, Alexandru Ioan Cuza.
Împlinirea, la 3 aprilie 2019, a 169 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române, iar la 7 aprilie a 100 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române în judeţul Sălaj, îmi oferă prilejul de a adresa, în numele meu şi al colegilor din cadrul Serviciului Judeţean Sălaj al Arhivelor Naţionale, tuturor jandarmilor sălăjeni, felicitări pentru responsabilitatea şi profesionalismul de care dau dovadă în activitatea de apărare a ordinii şi liniştii publice.
La mulţi ani!

Dănuţ Pop