Nu mă judeca, frate!

Începe, din nou, mascarada ipocriziei și a judecății gratuite Sălaj, în inima unor orașe care au toate șansele să câștige în curând titlul de cele mai înapoiate din regiune. Îmbrâncită sistematic de biserică, care își face interesele și toate manevrele cu girul și ajutorul autorităților locale, această manifestare care scindează societatea și își bate joc de dreptul la liberă decizie al fiecărei familii sau al fiecărei femei reprezintă, de departe, o mostră de înapoiere în fața căreia râd de se prăpdesc toți vecinii noștri din cele patru puncte cardinale.

Această manifestare reprezintă de fapt jupuirea de vii a zecilor de mii de femei care au făcut ori vor fi nevoite să facă o întrerupere de sarcină, printr-un complet de judecată  format din popă, primar, alte autorități care în loc să se ocupe de ceea ce trebuie să facă, pe salarii babane, se prefac că duc grija viitorului și a societății, angajându-se în manifestații de o inutilitate pe care o sesizează și un preșcolar. Câteva zeci de cetăţeni cu care – personal – nu am nimic şi al căror drept de a manifesta trebuie respectat, sunt însă manipulați și scoși în stradă să urle în gura mare și să decreteze ceea ce trebuie să facă altul.

Ați mai pomenit așa ceva într-o societate sănătoasă la cap, cu atât mai mult cu cât discutăm de o populație care, în majoritate trăiește în subdezvoltare și sărăcie, inclusiv din punct de vedere al intelectului și nivelului de cultură cu care noile generații vin la pachet în majoritate, în timp ce nu avem aproape nimic și ne ducem la vale? Preocuparea noastră este să dăm, ca pe vremuri, indicații și directive celor de lângă noi. Să-i judecăm și să le arătăm noi  lor cum se trăiește, păi până când atâta dezmăț și libertate de decizie? E ca în partid: altul trebuie să decidă și tu să taci și să înghiți, ce credeați?

Orice om cu scaun la cap știe că rolul Bisericii ar trebui să fie acela de a ajuta, atât cât poate și mai are timp printre alte interese, în a forma frumos un cetăţean, a-l înţelege mereu și absolut în orice situație, a-l sprijini şi mai ales tolera, cu bune şi rele și de a-l îndemna să nu judece gratuit, să nu atenteze la libertatea de decizie a altuia, să nu se amestece în viața celui de lângă el.

Nimic nou: în fapt, aceeaşi mostră binecunoscută de manipulare venită din partea instituţiei creştine care, din culise, evident, ca orice șmecher care dă bomba și o ia la fugă, și din nou „din păcate”, cu concursul voalat al autorităţilor aflate într-o mare foame de capital electoral, manevrează mentalităţi în formare, gata formate sau… „formatate”. Să priceapă toată lumea o dată pentru totdeauna că “popa și primarul”, asistați de vecina de la 3, decid pentru tine, şi nu propria conştiinţă, preferință, propria situaţie psihică, fizică, socială, emoțională, de sănătate sau oricare ar fi aceea care te poartă la un moment dat pe cărările întortocheate ale vieţii. Implicarea prin discursuri la tribună a unei autorităţi locale ori judeţene în astfel de manifestări este – daca se va întâmpla ca în anii trecuți – total nepotrivită, asta ca să mă exprim în limbaj colocvial. Ultimul campionat de aruncat cu pietre în piața mare va avea loc în acest weekend, şi pe plaiuri meseşene.

Nimeni n-a comentat nimic anii trecuți cu privire la faptul că nicio autoritate locală sau județeană nu are voie, moral şi legal, să dea directive şi să manipuleze într-un asemenea mod absolut oribil, cetăţenii unei comunităţi. Participarea la o adunare sau miting (care va fi anemic, în cazul nostru, ca de fiecare dată) din partea unei autorităţi este inoportună şi nepremisă atâta timp cât evenimentul are în el un sâmbure, fie el cât de mic, de judecată cel puţin discutabilă ori discriminatoriu, punct. Un primar reprezintă toată comunitate, și pe cei care l-au ales și pe cei care nu l-au ales, și pe creștini și pe atei și pe cei care au o familie așa-zis tradițională și pe cei pentru care familia reprezintă doar un bunic sau un cãțel.

În rest, oamenii sunt liberi să manifeste şi să defileze inclusiv pentru interzicerea albastrului de pe cer: nicio problemă, este un drept constituţional şi trebuie respectat. Însă, dacă tot ies pe străzi aceşti oameni pe care i-am ales, ar face mai bine să numere gropile în care calcă cu pasul ori cu roata maşinii, coşurile de gunoi lipsă ori pe cele existente, pline de jeg şi ruginite de vreme, lipsurile acute şi tot mai multe, trotuarele cu borduri ciobite, gardurile vii înţesate de peturi şi cutii de bere, clădirile care se macină în capul trecătorilor şi multe, nenumărate alte neajunsuri care sunt la fel de peste 25 de ani, în judeţ. Să intre în şcoli şi să le vorbească elevilor, tinerilor, despre contracepţie; tot despre pilule ori alte metode contraceptive să le vorbească şi femeilor mai tinere ori celor din etnii… mai puţin ştiutoare. Să împartă broșuri, pliante cu un rol cu adevărat educativ, prezervative în licee, cluburi sau chiar pe stradă, dar să le explice celor care încâ nu știu, ce este acela un prezervativ, cum se foloseşte şi de unde poate fi procurat, fără să roşească în obraji. Ce înseamnă un contact sexual, ce este un spermatozoid şi ce face el odată ajuns în trupul unei femei, ce este sarcina şi cum poate fi prevenită de vreme ce nu îţi (mai) doreşti un copil și cum te poți bucura de o viață sexuală, indiferent pe ce parte ți-o desfășori, atâta timp cât nu lezezi interesele ori drepturile cuiva și nu îți pui sănătatea sau psihicul în pericol. Să îi consilieze pe cei foarte tineri, să nu le judece alegerile sau ceea ce Dumnezeu a ales pentru ei – adică sexualitatea.

Să le vorbească frumos, deschis, despre toate aceste lucruri, despre droguri și impactul lor devastator, mortal, asupra celor care odată prinși în mrejele lor, abia mai pot scăpa. Despre alcool, despre alimentație rațională, despre cărți, mișcare în aer liber, despre toleranță și mai ales despre obligația supremă de a-l respect a pe semenul tău, de a-l înțelege și a nu-l judeca pentru deciziile lui, pentru felul în care trăiește sau înțelege să fie fericit pe lumea asta! despre astea ar trebui acești oameni care ne reprezintă de pomană, să vorbească, dacă tot ies în stradă cu poze cu sfinți și sloganuri de secolul al șaisprezecelea. Despre necesitatea de a învăţa, dar şi de a se juca şi distra şi mai puţin despre ce alegeri să facă în materie de parteneri ori partenere şi cum ori lângă cine să-şi trăiască vieţile.

La noi însă, iată că există nu doar oameni, ci instituţii care vor să-şi aroge nişte drepturi pe care nu doar că nu le au, ci nici nu le pot avea vreodată într-o societate sănătoasă la cap şi care merge pe drumul evoluţiei, nu din groapă în groapă, către prăpastie. Toate acestea în timp ce alte comunităţi, destule de la noi şi aproape toate de peste hotare numără realizările, libertăţile şi respectul pentru OM, şi nu pentru că se ia decizia unei întreuperi de sarcină ori ba, pentruopţiunile lui politice, religioase, sexuale sau de oricare alt fel! Îşi asumă greşelile, au şansa de a le îndrepta, trăiesc cu eşecuri pentru că învață din ele pentru viitoarele reușite, dar fiecare trăiește aşa cum crede şi consideră că poate fi fericit şi împlinit! Dezvoltarea, cuceririle ştiinţifice pentru care alţii învaţă de-şi storc creierii, implicit şi realizările uriaşe ale tinerilor care ştiu să şi înveţe, să cucerească tehnologiile, să devină genii, dar şi să se distreze atâta timp cât forma respectivă de distracţie nu este una toxică ori distructivă – sunt pentru alţii literă de lege, nu pentru noi – ultimii din regiune, nu doar din ţară ori Europa! La noi, ca la nimeni. Căci despre alte “dezvoltări” nu avem ce să scriem, aproape niciodată. La noi e cu „Marile speranţe” şi atât. Aceleaşi aşteptări, promisiuni, aceeaşi sărăcie, inclusiv în unele mentalităţi, aceleaşi visuri spulberate odată cu praful de pe drumuri.