Lume multă, oameni puţini

Mă irită teribil sintagma pe care o tot aud în ultima vreme ”se descurcă, îi merge bine’’. Ştiu că mă irită degeaba şi mai ştiu că în ziua de astăzi a te descurca e total diferit faţă de ceea ce credem şi percepem, noi ăştia mulţi. Chiar suntem mulţi şi pe zi ce trece tot mai neputincioşi. Percepem diferit lucrurile şi mă tot întreb cum şi în ce mod am putea schimba ceva, măcar pentru nepoţii noştri. Copiii noştri nu vor apuca vremurile bune. N-au cum! Oricât încerc, nici cu cel mai mare efort nu pot să îmi imaginez un ţânţar donator de sânge şi educaţia noastră, a celor mulţi, e altfel! E plin de ghiolbani şi pe zi ce trece se înmulţesc. Ne dăm seama despre ‘’potenţa” lor după modul în care îşi tratează semenii. Mă surprinde când mai aud unul altul, cetăţeni ai acestei ţări, spunând, după vizita la un ghişeu într-o instituţie publică: ‘’ce frumos mi-a vorbit!’’. De fapt, asta e normalitatea, ca cel căruia te adresezi să-ţi vorbească frumos şi să-ţi rezolve problema. Ce multe probleme avem cu toţii şi dacă ne-am ajuta şi ne-am face treaba aşa cum trebuie, fiecare la locul unde ne aflăm, ar fi ideal. Cred că în acest fel am reuşi să ne salvăm copii, nepoţii. Cred şi atât. Visez la o societate normală în care competenţa și bunul simț să urmeze după fiecare “bună ziua!”. Mai sper ca locurile şi funcţiile de conducere să fie ocupate de oameni de la care ai ce să înveţi şi în preajma cărora să acumulezi cunoştinţe. Noi, eternele genrații de sacrificiu, ăştia mulţi și care contăm mereu doar în campanile electorale, nu vom mai prinde aceste vremuri, acceptând că acestea vor veni vreodată. Se merge pe “şustă”, pe moşteniri din tată-n fiu, pe cumetrii, pe simpatii. Nimic nu e nou. Oamenii cinstiţi se târăsc de la o lună la alta, prin cenușa unui imperiu dus către sapa de lemn, pentru că modul în care au fost educaţi nu le permite să se descurce’ așa cum o fac, atât de ușor, alții. Bunul simţ e de domeniul trecutului şi încet, în preajma ghiolbanilor, însoţiţi de ţoape, mergem în adâncul părpastiei. Încet şi sigur, în preajma lor, intervine şi mimetismul. Uneori cu silă îi aplaudăm, le zâmbim, le apreciem din inerție, aberaţiile. Să nu uităm că pe lângă “multiplele” calităţi, mai au şi altele, specifice “eminenţelor cenuşii”, aripa second-hand: răutatea şi răzbunarea!