După ei, potopul!

Avem cele mai mici alocaţii pentru copii din Uniunea Europeană. În majoritatea ţărilor europene, alocaţia este de cel puţin 100 de euro, în vreme ce la noi, e de cinci ori mai mică. În prezent, alocaţia este de 84 de lei, echivalentul a 18 euro. Cele mai mari alocaţii sunt în Olanda, unde elevii încasează lunar 273 de euro.

Pe locul al doilea, se află Italia, cu 258 de euro. În Suedia alocaţiile variază între 120 euro şi 218 euro pentru un copil, în funcţie de numărul de minori din familie.

Germania plăteşte câte 164 euro, iar în Finlanda pornesc de la 104 euro pe lună pentru primul copil și ajung până la 189 de euro pentru al cincilea. Încerc să realizez ce e în mintea acestor oameni. Pentru ei, cei care, în majoritate, și-au trăit traiul și și-au mâncat mălaiul cum se spune, au fost, sunt și vor fi mereu bani. De la o indemnizație de 7.000 de lei cât încasa în urmă cu câțiva ani, un parlamentar a ajuns să câștige lunar sume pe care  dacă le pronunți, nu ai cum să nu te revolți.
Un parlamentar are o indemnizație de 13.000 de lei brut, o suma forfetara de 20.000 de lei, diurne, dar și decontări pentru cazare și transport. În total, un senator sau deputat încasează aproximativ 40.000 de lei lunar. Nu comentez, nu spun că e rău, e bine, e meritat sau nemeritat, știm cu toții exact care este situația.

Mă leg doar de aceste alocații ale copiilor noștri, cei pe care încă ne mai amăgim să-i credem într-atât de fraieri încât să constituie, peste 15-20 de ani, viitorul acestei țări. 84 de lei, oameni buni. Ce au acești oameni în cap? Domnule Dragnea, ce e în capul dumitale? Dumneata peste 50 de nu vei mai exista pe acest Pământ; cum crezi că va supraviețui această țară în condițiile în care faci, și dumneata și toți ceilalți așa-zis conducători, cu mici excepții, tot posibilul să rămânem cu țara asta goală, în mai puțin de un deceniu?

A citit cineva, dintre cei care pun ștreangul de gât acestei țări, măcar din curiozitate, un buletin statistic privind natalitatea în România? Știe oare vreunul dintre cei care consideră că 16 euro pe lună sunt suficienți bani să crești un copil, că România a înregistrat, în 2017, cea mai mare prăbușire a natalității din ultimul sfert de veac? Probabil că nu. Știu, mulți vor spune, iar și iar, că sunt rânduri populiste. Așa își acoperă mereu rahatul, cei care ne conduc și ne duc în pragul depresiei. Vor spune mulți că alocația e bună așa cum e și că, odată mărită, țiganii se vor pune pe treabă și ne umplem de oameni care vor trăi din aceste alocații.

E și acest lucru oarecum real, însă, ce facem? De frica țiganilor și a puturoșilor, stăm așa, pe veci, pe ultimul loc? Ne batem joc de copii, de români? De ce în alte domenii se poate și în cel mai important nucleu, cel care ține de viitorul nostru, iese mereu cu minus și dă cu “nu”? De ce pentru toți cei care și-au trăit viețile, asta e, există bani, de ce pe acești oameni nu-i mai satură Dumnezeu niciodată. Există mereu disponibilitate, fonduri, bani pentru pensii suplimentare, de ce mereu acolo se poate și pentru copiii noștri, nu? Pentru că ăsta e adevărul, stimați veterani în ale făcutului de nimic, v-ați trăit viețile, ce să facem, sună rău, știu, răutăcios dar credeți-mă pe cuvânt, nu luați nimic cu voi dincolo! Încercați să vă trăiți ultimii ani din viață cu cerebralitate și cu mai multă cădere asupra a ceea ce vine după voi.

Încercați să înțelegeți că există viață și după ce plecați, că această țară trebuie lăsată să respire și în următoarele decenii și că ceea ce faceți, nu doar prin această batjocură numită alocație, ci prin tot – învățământ, sănătate, investiții în cei mici și cei tineri  și multe altele – după voi, potopul!

Nu vă e teamă că undeva, acolo sus, unde cu toții ajungem, vine vremea să dăm socoteală? Iar dacă aici nu plătim, acolo sigur suntem buni de plată? Măcar pentru asta să aveți un strop de frică, un gând care să vă trezească. Pentru că un lucru este cert, nimic nu rămâne neplătit. Niciodată! Guvernarea PSD-ALDE avea nu doar promis, ci prevăzut clar în programul de guvernare, majorarea alocațiilor pentru copii, creșterea acestora măcar la o limită care să depășească, chiar și cu câteva procente, nesimțirea, nepăsarea, indolența și minciuna acestei guvernări. Asistăm la o dovadă clară, a câta oare, a aceleiași minciuni uriașe, dusă pe mai departe de cioclii și groparii acestei țări. Nu vă e rușine? Nu vă e teamă? Vă așteptăm în campanie ca să primiți toți, de la primul până la ultimul, câte o talpă de bocanc peste concasoarele mincinoase pe care le aveți pe post de gură.