Acest studiu prezintă evoluţia populaţiei între 1850-1910 în teritoriul de azi al municipiului Zalău, reşedinţa actuală a judeţului Sălaj, situat în Nord-Vestul României. Zalăul se află în centrul judeţului, în partea estică a depresiunii Şimleului, la poalele Munţilor Meseş ( în partea nord-estică a Carpaţilor Occidentali), pe valea cu acelaşi nume. În prezent, oraşul are o suprafaţă totală de 90,09 km2, incluzând oraşul propriu-zis şi localitatea Stâna, aflată în Sud-Estul Munţilor Meseş, pe bazinul hidrografic al văii Agrijului. Recensământul din 1850 a fost realizat în contextul reorgănizării politico-administrative a Imperiului Habsburgic, în urma evenimentelor revoluţionare din 1848-1849. Decizia organizării acestuia a fost emisă la 2 aprilie 1850, iar recenzarea propriu-zisă a durat până la 10 martie 1851, odată cu întocmirea listelor finale. Pe parcursul recensământului, au fost inventariate 2741 localităţi , împărţite în 5 districte militare( Alba,Cluj, Sibiu, Reteag, Odorhei) cărora li se adaugă regimentele de graniţă Făgăraş şi Năsăud. La rândul lor, acestea sunt divizate în circumscripţii şi cercuri. Recensământul a cuprins date cu privire la habitat( case, locuinţe), numărul de locuitori, mobilitatea populaţiei( localnici, plecaţi, străini),structura pe sexe, naţionalitate, religie, dar şi informaţii cu privire la numărul de animale( cai, bovine). Astfel, el reprezintă un document al perioadei, având o deosebită importanţă nu numai din punct de vedere demografic, ci şi pentru reconstituirea societăţii şi a mentalităţilor din epocă. Se observă o altă concepţie despre naţionalităţi, total diferită faţă de cea de azi. În acest mod, saşii şi germanii sunt văzuţi ca aparţinând unor naţiuni diferite, în ciuda numeroaselor asemănări lingvistice, datorită faptului că îndeplinesc un statut social diferit: saşii au o origine medievală şi aparţin grupului Unium Trium Nationum, bucurându-se de anumite privilegii si autonomii, în timp ce „germanii” sunt consideraţi coloniştii aduşi de către autorităţile austriece din diferitele zone ale fostului Imperiu Romano-German( Suabia, Franconia etc) începând cu sec.XVIII. Aceeaşi situaţie se poate observa în diferenţierea secuilor de maghiari, populaţii de origini total diferite, cu o civilizaţie şi un statut specific. Conform datelor recensământului din 1850, teritoriul de azi al oraşului Zalău, care cuprindea localităţile Zalău, Ortelec( situat la est de Zalău, recent încorporat în perimetrul urban al oraşului) şi Stâna, aparţinea districtului militar Cluj, circumscripţia Dej, cercul Zalău. Zalăul avea statut de oraş (dobândit încă de la 1 august 1473), cuprinzând 1135 locuinţe,din care erau 1056 erau case,în timp ce Ortelecul şi Stâna erau sate, având fiecare 169 locuinţe( toate case), respectiv 79 locuinţe ( din care 65 case). Populaţia totală a teritoriului era de 5673 locuitori, reprezentând 5669 localnici şi 4 străini. Dintre aceştia, 75% locuiau în Zalău ( 4294 locuitori: 4290 localnici, 4 străini), 15,5 % în Ortelec (881 locuitori) si 8,5 % în Stâna( 498 locuitori). Populaţia era constituită din 49,5 % bărbaţi si 50,5% femei. Valorile cele mai ridicate ale ratei de masculinitate au fost înregistrate în Zalău si Ortelec( 94), iar cea mai ridicată rată de feminitate poate fi observată în Stâna(123), unde se poate remarca un oarecare deficit de bărbaţi. După starea civilă, 52,13% din populaţie erau necăsătoriţi , 40,7% căsătoriţi , iar 7 % văduvi. Structura etnică a teritoriului de azi al oraşului Zalău era dominată de populaţia maghiară, care însuma 4155 locuitori, reprezentând 73,2 % din totalul populaţiei, din care 4137 locuiau în Zalău. Aceştia erau urmaţi de români, care reprezentau 24,2% , însumând 1371 locuitori, majoritatea dintre ei fiind stabiliţi în zona rurală. Restul etniilor erau slab reprezentate, cele mai importante procentaje fiind înregistrate în rândul ţiganilor(82), care constituiau 1,44% din totalul populaţiei, majoritatea aflându-se în Zalău(76). De asemenea, se mai remarcă prezenţa a 50 de armeni( 0,1%) si a 7 evrei(toţi locuind în Zalău), dar si absenţa etnicilor germani, saşi sau secui. Din punct de vedere religios, zona Zalăului era dominată categoric de confesiunea reformată(69%), care avea un procentaj asemănător cu cel al populaţiei maghiare, fiind localizaţi cu precădere în oraş (3889). În Ortelec, reformaţii aveau un număr redus, iar în Stâna lipseau cu desăvârşire. Următoarea confesiune importantă era constituită de cea a greco-catolicilor(15,5%), al căror centru principal era Ortelecul(863), deşi existau câţiva credinciosi şi în Zalău. Religia ortodoxă avea un procentaj de 8,7%, toţi credincioşii acesteia fiind situaţi în Stâna(489). În acest mod, se observă o divizare a românilor între ortodocsi şi greco-catolici. În afara acestor confesiuni se mai remarcă existenţa unei comunităţi reduse de romano-catolici în Zalău(6,6%), dar şi absenţa luteranilor şi a unitarienilor. Un lucru interesant este constituit de prezenţa izraeliţilor(11), care sunt însemnaţi ca fiind mai numeroşi decât etnicii evrei, în ciuda faptului că identificarea evreilor se face în majoritatea cazurilor pe baza apartenenţei la religia mozaică. Recensământul din 1850 a însemnat si numărul de animale, mai numeroase în Zalău(1343, dintre care 405 cai si 938 bovine) . În celelalte localităţi , animalele sunt mult mai puţine(374 în Ortelec, respectiv 299 în Stâna), fapt observabil mai ales în prezenţa redusă a cailor(13 în Ortelec, 19 în Stâna). Recensământul din 1857 a fost organizat de administraţia habsburgică pentru a avea o situaţie mai clară asupra populaţiei existente în Imperiu, dar şi ca urmare a anumitor date obţinute în urma recensământului în 1850. După o îndelungată perioadă de pregătire, recensământul a început la 31 octombrie 1857, însă primele rezultate ale acestuia au fost publicate în 1859. Spre deosebire de recensământul anterior, au fost recenzate doar 2315 localităţi . Cu acest prilej, s-a efectuat o nouă reorganizare administrativă, teritoriul fiind împărţit în 9 municipii( Alba-Iulia, Dej, Cluj, Sibiu, Făgăraş, Odorhei, Reghin, Năsăud ). De asemenea, au fost îmbunătăţite metodele de evaluare a populaţiei, prin adăugarea unor rubrici noi( structura pe vârste şi ocupaţii, calcularea mobilităţii în funcţie de structura pe sexe). În schimb, au fost eliminate rubricile cu privire la structura pe naţionalităţi şi numărul de animale. La recensământul din 1857, zona Zalăului avea o populaţie de 5891 locuitori, în creştere cu 3,8% faţă de 1850. Cea mai mare parte a populaţiei locuia în Zalău, care avea 4480 locuitori, reprezentând 76%, urmat de Ortelec cu 919 locuitori(15,6%) şi de Stâna cu 492 locuitori( 8,4%). Dintre acestia, 5767 erau localnici, iar 124 străini, majoritatea străinilor trăind în oraş(120). După cum se poate observa mai sus, creşterea populaţiei este una redusă, aceasta neavând un impact major în dezvoltarea locuinţelor. Dimpotrivă , se remarcă o scădere a numărului de locuinţe cu 7,2% ,teritoriul Zalăului având doar 1210 case din care 940 erau în Zalău, 175 în Ortelec şi doar 95 în Stâna. În ceea ce priveşte structura pe sexe, se observă o echilibrare a raportului dintre bărbaţi şi femei , ducând la procente aproximativ egale: 49,9% bărbaţi(2939 persoane, dintre care 2833 erau prezenţi, iar 106 erau plecaţi), respectiv 50,1% femei(2994, dintre care 2934 prezente, 60 plecate). Cea mai mare parte a populaţiei plecate era din Zalău, Ortelec şi Stâna înregistrând un număr nesemnificativ de plecaţi. După starea civilă, 53% din populaţie era necăsătorită, 41% căsătorită, iar 5,8% văduvă, fapt ce denotă menţinerea o menţinere a situaţiei de la 1850, singura excepţie fiind constituită de usoara scădere a procentajului de văduvi. O evoluţie interesantă se observă în structura confesională. Deşi reformaţii domină în continuare autoritar(65,4%), având ca principală locaţie Zalăul, se observă o diversificare a cultelor, prin apariţia de luterani(19), respectiv unitarieni(3). Celelalte confesiuni înregistrează un procentaj asemănător cu cel de la 1850, remarcându-se o usoară crestere în procentaj a populaţiei greco-catolice(16,5%) ,datorită răspândirii acestui cult în Zalău(88 credincioşi la 1857, faţă de doar 18 la 1850) şi a celei romano-catolice(9,4%), precum şi o menţinere relativ constantă a ortodocşilor(8,3%). De asemenea, recensământul consemnează o creştere redusă a numărului de izraeliţi, de la 11 la 27. Recensământul de la 1857 aduce pentru prima dată o consemnare a structurii pe vârstă, prin realizarea unor tabele care indică gruparea pe diferite categorii de vârstă a populaţiei recenzate. După cum se poate observa din datele recensământului, piramida vârstelor are un grafic în formă de triunghi, datorită predominanţei populaţiei tinere, cu vârsta cuprinsă între 0-13 ani, care are un procentaj de 53%, faţă de doar 42% a adulţilor(16-59 ani) si doar 5 % a bătrânilor. În ceea ce priveşte ocupaţia, recensământul din 1857 arată o predominanţă a femeilor si copiilor sub 14 ani, în număr de 3801 persoane, majoritatea stabilite în Zalău. Populaţia activă are un procentaj mult mai redus, fiind constituită mai ales de industriaşi(546), proprietari de pământ(404), zilieri(400) şi muncitori necalificaţi(194), celelalte meserii având un număr restrâns de practicanţi : 7 preoţi, 79 funcţionari, 21 militari, 3 artişti, 5 avocaţi sau notari, 7 medici, 3 rentieri, 16 negustori, 79 slugi. De asemenea, un număr mare de persoane aparţin categoriei de „alţi bărbaţi mai mari de 14 ani” (358),care nu au un loc de muncă bine stabil, fapt ce poate indica anumite tensiuni sociale legate de lipsa unui loc de muncă sau de nivelul de trai scăzut. Recensământul din 1880 a fost elaborat între 21 iunie 1880- 10 ianuarie 1881 sub îndrumarea Institutului Central de Statistică de la Budapesta, creat la 1867 de Keleti Karoly. Spre deosebire de însemnările precedente de la 1850 si 1857, recensământul a fost elaborat în contextul instaurării dualismului austro-ungar de la 1867, fiind al doilea recensământ din perioada dualistă( după cel de la 1869). În perioada dualistă, Transilvania este parte integrantă a regatului maghiar, în componenţa acesteia fiind inclus Banatul şi Partiumul, fapt ce a dus la sporirea numărului de localităţi recenzate, care a ajuns la cifra de 4178. De asemenea, organizarea administrativ –teritorială diferă mult de cea de la 1857, teritoriul transilvan fiind împărţit în comitate: Alba de Jos, Arad, Bistriţa-Năsăud,Bihor, Cenad,Ciuc, Făgăraş, Trei Scaune,Hunedoara, Cluj,Caraş-Severin, Maramureş, Mureş-Turda, Târnava Mare, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Solnoc-Dăbâca, Turda-Arieş, Timiş,Torontal, Odorhei, Ugocea, acestea subdivizate în plăşi. Recensământul din 1880 a cuprins rubrici relativ puţine, limitându-se la numărul de case, locuitori, structura confesională şi cea naţională. O noutate importantă a fost dată de interesul asupra procentajului de alfabetizare. Conform recensământului din 1880, Zalăul aparţinea comitatului de Sălaj, plasa Zalău, cuprinzând 1326 de case( în creştere faţă de 1857 cu 9,6%), dintre care 1034 în oras, 170 în Ortelec, 122 în Stâna. Creşterea numărului de locuinţe a fost favorizată de cresterea populaţiei, care a ajuns la 7506 locuitori, cu 27,4% mai mulţi decât în 1857. Cea mai mare parte a populaţie locuia în Zalău(5961 locuitori-79,4%), urmat la mare distanţă de Ortelec(928-12,4%) si Stâna(617-8,2%). La fel ca la 1850 şi 1857, confesiunea reformată rămâne cea dominantă, deşi procentajul său s-a mai diminuat, ajungând la 61%. Reformaţii erau urmaţi de greco-catolici, care s-au menţinut la un procentaj asemănător cu cel de la 1857(16,7%), deşi adepţii acestei religii au crescut din punct de vedere numeric, fapt observabil mai ales în Zalău. O situaţie asemănătoare se poate observa şi în cadrul ortodocsilor, care au rămas în jurul cotei de 8%, în timp ce romano-catolicii au avut o crestere semnificativă ,ajungând la 11,5%, dar şi la izraeliţi, care au ajuns la un număr de 161, reprezentând 2,1 % din totalul populaţiei. Creşteri numerice au fost observabile şi la luterani(33) şi unitarieni(9). Un alt fapt interesant este apariţia unui credincios de altă religie decât cele menţionate mai sus, lucru care denotă o creştere a diversităţii confesionale în teritoriul Zalăului. Structura pe naţionalităţi a suferit modificări profunde faţă de la 1850, vizibile în schimbarea conceptului despre naţiune prin definirea acesteia pe baza limbii materne. Astfel, saşii au fost incluşi în aceeaşi categorie cu germanii, iar secuii cu maghiarii. În zona Zalăului, structura etnică a suferit numeroase modificări faţă de cea de la 1850, prin dispariţia comunităţii de armeni, apariţia unor alte grupuri etnice(37 germani, 7 slovaci), creşterea numărului de evrei. Aceste schimbări au fost vizibile doar în oraş, satele Ortelec şi Stâna menţinându-şi structura etnică tradiţională, dominată categoric de români. În ciuda modificărilor survenite, populaţia majoritară a teritoriului a rămas cea maghiară, având un procentaj de 72,2%, care şi-au menţinut dominaţia demografică asupra Zalăului, iar pe de altă parte şi-au extins oarecum teritoriul locuit prin apariţia unor comunităţi restrânse în Ortelec şi Stâna. Totuşi, acesta nu a afectat semnificativ numărul românilor, care s-a menţinut constant în jurul valorii de 24%. O parte din populaţie aparţinea unor categorii etnice aflate în afara celor menţionate mai sus, apărând consemnaţi cu denumirea de „străini”(6), „alte naţionalităţi”(24), „limba maternă necunoscută”. Recensământul de la 1900 a marcat un pas important în dezvoltarea cercetărilor cu privire la evoluţia populaţiei în Transilvania, fiind organizat mult mai riguros decât toate recensămintele precedente. De data aceasta, au fost mijloace moderne pentru consemnarea populaţiei transilvane si elaborate tabele care conţineau rubrici clare cu privire la caracteristicile localităţilor recenzate. Interesul s-a concentrat nu numai asupra evaluării populaţiei( numărul de locuitori, civili/militari, structura pe sexe, naţionalităţi, confesiuni, vârstă), ci şi asupra aspectului exterior al localităţilor(suprafaţa localităţii, numărul de case) şi a condiţiilor de locuit(pereţii casei, acoperişul). De asemenea, au fost adăugate noi rubrici în studierea gradului de alfabetizare, recenzorii fiind interesaţi de felul în care locuitorii se adaptează la cerinţele administrative şi educaţionale impuse de guvern : „scrie şi citeşte”, „ştie ungureşte”. În urma recensământului din 1900, teritoriul Zalăului avea o suprafaţă de 14837 iugăre, cea mai mare parte a acestuia fiind deţinută de oras cu 9436 iugăre, urmat de Ortelec(3173 iugăre) si Stâna(2228 iugăre). Numărul de case era de 1632, în creştere cu 23% faţă de 1180, dintre care 1260 se aflau în Zalău, 218 în Ortelec şi 154 în Stâna. 402 dintre case aveau pereţii de piatră, 146 din piatră si pământ,455 din chirpici, iar 355 din lemn. În ceea ce priveşte acoperişul, 594 case aveau ţiglă,678 şindrilă,360 trestie sau paie. Cele mai multe case cu pereţi de piatră şi acoperiş din ţiglă erau situate în Zalău, mediul rural remarcându-se printr-o slabă dezvoltare a condiţiilor de locuit. La 1900, populaţia teritoriului pe care se află situat Zalăul era cu 25,8% mai mare decât la 1880, fiind de 9446 locuitori(9246 civili, 200 militari). În Zalău, locuiau 7639 autohtoni si 2 străini, reprezentând 80,9% din populaţia teritoriului. Ortelecul avea 11,5% din populaţia zonei, populaţia sa fiind de 1090 locuitori, în timp ce Stâna cuprindea 717 locuitori(7,6%). În ceea ce priveste structura pe sexe,se remarcă un procentaj echilibrat între bărbaţi si femei, cu o uşoară dominaţie masculină: 50,8% respectiv 49,2%. Mobilitatea populaţiei este una redusă, fiind constituită doar din 2 străini şi 3 plecaţi. Structura etnică denotă o preponderenţă a populaţiei maghiare, al cărei procentaj a crescut la 76,7%, urmată apoi de cea română, aflată într-o scădere de procentaj(22,7%), germană(48 locuitori-0,5%), slovacă(19 locuitori-0,1%). Se remarcă de asemenea o crestere a locuitorilor cu limba maternă necunoscută( în mare parte ţigani), dar şi apariţia în oraş a unor grupuri etnice noi: 1 croat, respectiv 1 rutean. Evoluţia structurii etnice este strâns legată şi de cea confesională. La fel ca în recensămintele anterioare, confesiunea dominantă la 1900 este cea reformată, însă procentajul acestora scade simţitor, ajungând la 57,4%.În schimb, greco-catolicii se află într-o crestere continuă, care a dus la ridicarea procentajului acestora la 18,1%. O creştere moderată se observă şi la romano-catolici(12,8%), unitarieni(0,3%) şi izraeliţi(3,7%), în timp ce ortodocşii(7,5%) şi luteranii (0,2%) sunt într-o uşoară scădere. Structura pe starea civilă cunoaşte o modificare uşoară,după introducerea legii divorţului care, deşi procentajul acestuia e nesemnificativ, semnalându-se doar câteva cazuri izolate în Zalău(19), duce la o uşoară scădere a numărului de căsătorii(37,3%).De asemenea,impactul mental al legii divorţului favorizează creşterea procentuală a numărului de necăsătoriţi(56%). În ceea ce priveste structura pe vârstă, recensământul din 1900 arată o tendinţă de creştere a populaţiei mature şi vârstnice, concomitent cu o scădere a populaţiei tinere.Astfel, la 1900, 44,4% din populaţie erau tineri, 47,4% adulţi, iar 7,7 % vârstnici. Acest fapt se petrece ca urmare a îmbunătăţirii nivelului de trai prin scăderea mortalităţii , cu precădere a celei infantile. Recensământul din 1910 cuprinde acelaşi număr de rubrici ca şi cel din 1900, rezultând cristalizarea unei structuri clare în ceea ce priveşte evoluţia studierii populaţiei. Recensământul nu aduce mari modificări faţă de 1900, ci reprezintă mai degrabă o continuare a tendinţelor observate încă din cel precendent. Totusi, creşterea populaţiei în Zalău nu mai este atât de evidentă , populaţia mărindu-se doar cu 7,8 % , de la 9446 de locuitori , ajungându-se la 10184 . Dintre cei 10184 locuitori, 49,8% erau bărbaţi , iar 50,2 % erau femei. Ca atare, se observă o distribuţie echilibrată a structurii pe sexe, cu o usoară predominanţă a populaţiei feminine. Cea mai mare parte a populaţiei locuia în oraş (79, 2%), urmat apoi de Ortelec (12,8 %) si Stâna (8%). Cresterea populaţiei a atras şi înmulţirea numărului de locuinţe, de la 1632 la 1851. De asemenea, se observă o îmbunătăţire a condiţiilor de locuit prin diminuarea numărului de case cu pereţi din chirpici sau lemn şi înmulţirea celor cu pereţi din piatră. În ceea ce priveşte structura confesională, se observă o diminuare a procentajului obţinut de reformaţi, ajungând la 52,8 %.În paralel, se observă o creştere a populaţiei greco-catolice, aceasta ajungând la 21,2% şi o crestere moderată a romano-catolicilor(de la 12,8 la 13,1%). Structura etnică denotă o preponderenţă a populaţiei maghiare, al cărei procentaj a scăzut la 75%, urmată apoi de cea română, aflată într-o creştere evidentă (25,9%), germană(scădere de la 0,5% la 0,2%) şi alte minorităţi, insignifiante din punct de vedere demografic. În concluzie, Zalău a cunoscut o creştere accentuată în perioada 1850-1910, vizibilă prin dublarea numărului de locuitori, de la 5673 în 1850 la 10194.Cea mai mare rată a creşterii s-a înregistrat între 1850 şi 1880, fiind de 27,8 %, perioada următoare fiind marcată prin creşteri mai mici ca amploare , însă constante. De asemenea, se remarcă o tendinţă accentuată de scădere a populaţiei maghiare, care rămâne majoritară, însă îşi pierde tot mai mult din procentaj pe măsura diversificării etnice a oraşului. Spre deosebire de maghiari, românii îşi menţin constant procentajele, cu unele mici fluctuaţii, în timp ce germanii şi evreii câştigă tot mai mult în procentaj , deşi primii suferă o cădere uşoară după 1900.
Victor-Horaţiu CIOBAN
(articol publicat în revista “Caiete Silvane”)
