Fotografiile Marii Uniri şi contribuţia unui sălăjean la salvarea lor

Dănuț Pop

În numărul din decembrie 2017 al revistei „Caiete Silvane”, Mirel Matyas, un harnic cercetător al trecutului Sălajului, prezent de multe ori la sala de studiu a arhivelor judeţene, dar şi un pasionat şi înzestrat fotograf, publica un studiu foarte bine documentat despre fotografiile datorate lui Samoilă Mârza şi păstrate de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj1. Studiul amintit face şi o scurtă prezentare a singurului fotograf prezent la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (cel angajat oficial, Arthur Bach, nu s-a prezentat), aflat între cei peste 100.000 de participanţi la actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Nu insistăm pe povestea vieţii lui Samoilă Mârza, atât de fascinantă, nici pe aventura albumelor sale din 19192, cei interesaţi putând consulta integral studiul amintit atât on-line, pe site-ul revistei „Caiete Silvane”, cât şi în format letric, precum şi multe alte cărţi sau articole de presă dedicate acestor subiecte.
Dar, în cursul documentării pentru realizarea volumului de documente dedicat de serviciul nostru Marii Uniri şi contribuţiei sălăjenilor la realizarea acesteia, pe drept cuvânt numită de Nicolae Iorga, „cea mai mare faptă din toată istoria noastră”, am dat peste câteva însemnări, apărute la 20 de ani de la istoricul eveniment, datorate lui Graţian Mărcuş şi publicate în „Gazeta Sălajului”, însemnări care pot aduce unele răspunsuri şi la întrebările puse de autorul articolului mai sus citat.
Mai întâi, însă, câteva cuvinte despre sălăjeanul Graţian Mărcuş3. Acesta s-a născut la 26 decembrie 1902, într-o familie de ţărani din comuna Mal, comitatul Sălaj. Părinţii i-au murit repede, tata, în 1906, mama, în 1907. A fost crescut şi educat, cu mari eforturi, în familia unei mătuşi, Emilia Pop, din Şimleu Silvaniei, o familie cu vechi tradiţii de luptă pentru afirmarea neamului românesc din Transilvania.
În acest oraş, centrul politic şi cultural al românilor sălăjeni înainte de Marea Unire, a urmat cursurile şcolii primare, pe care le-a absolvit în anul 1912. S-a înscris, apoi, la liceul călugărilor minoriţi, din aceeaşi localitate, fiind remarcat pentru bunele rezultate obţinute. Îşi va încheia studiile liceale la Dej, în 1920, prin susţinerea examenului de maturitate.
A urmat studii superioare la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, obţinând licenţa la 1 iulie 1924. Pe durata studiilor, pentru a se întreţine, a lucrat la diferite bănci, instituţii, întreprinderi, fiind, pe rând, funcţionar, ajutor contabil, contabil, iar după absolvire a ocupat din nou astfel de posturi, experienţe care i-au fost mai târziu de mare folos.
După înfiinţarea Camerei de Comerţ şi Industrie Zalău, în 1936, a devenit secretarul acesteia, funcţie ocupată până la 30 august 1940, când, datorită cedării Ardealului, în urma Dictatului de la Viena, se refugiază la Deva. În refugiu ocupă aceeaşi funcţie, în cadrul Camerelor de Comerţ din Deva, Cetatea Albă sau Alba Iulia. După război revine la Zalău şi conduce, din nou, până în 1948, Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Sălaj. Este, în acelaşi timp, profesor la liceul comercial şi la şcoala tehnică de administraţie economică din Zalău, având mari merite în reînfiinţarea învăţământului economic sălăjean.
A fost nu doar un bun profesionist în domeniul economic, ci, încă din studenţie, şi un publicist harnic, colaborând la mai multe publicaţii, „Gazeta de Duminecă” (Şimleu Silvaniei), „Unirea Poporului” (Blaj), „Foaia Noastră” (Cluj) ş.a., fiind apoi şi redactor de gazete şi reviste de cultură, cum au fost „Gazeta Sălajului” (săptămânal de cultură editat de Despărţământul Sălaj al ASTREI, între 1936-1938) sau „Ţara Silvaniei” (Zalău, 25 august 1940, în colaborare cu Leontin Ghergariu). Graţian Mărcuş era membru pe viaţă al ASTREI încă din 1929, an în care a publicat, la Cluj, un studiu intitulat „Reorganizarea Asociaţiunii transilvane. Principii pentru statutele noi”, devenind preşedintele asociaţiunii din Sălaj după anul 1945.
A scris mult şi competent despre evenimentele istorice şi personalităţile care au marcat istoria Sălajului (Mihai Viteazul, Gheorghe Şincai, Simion Bărnuţiu, George Pop de Băseşti, Iuliu Maniu ş.a.), a susţinut sute de prelegeri şi expuneri pe teme istorice.
Suficiente „motive” pentru ca noul regim, „de democraţie populară”, să îl „trimită” la canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1950, de unde se va elibera abia la 29 februarie 1953. Din acel moment, până la pensionare, va fi trimis doar la „munca de jos”, lucrând toată viaţa, cum singur recunoaşte, „exclusiv ca salariat”.
Printre multele teme istorice care l-au preocupat, iată şi una care ţine de ceea ce sărbătorim în acest an, Marea Unire de la 1918. Articolul a fost publicat de Graţian Mărcuş în „Gazeta Sălajului” din Zalău, şi se referă la cele cinci fotografii de la 1 Decembrie 1918, „originale, autentice, luate la faţa locului”, realizate de către Samoilă Mârza4. Deşi aceste însemnări sunt cuprinse şi în volumul amintit, apărut deja5, considerăm că publicarea lor şi în acest loc poate contribui la mai buna cunoaştere a ceea ce s-a petrecut atunci, atât cu aceste mărturii unice ale momentului unirii, cât şi cu autorul lor. Le reproducem, de aceea, integral:
„Alba-Iulia 1918 în imagini
Aşi avea curajul să pun rămăşag cu mulţi dintre cititorii acestei foi că le voiu pune o întrebare, la care nu vor putea răspunde. Vor face ochii mari, şi faţa surprinsă. Şi în cele din urmă vor spune cu nedumerire: aceasta totuşi e peste putinţă.
Anume se vorbeşte în fiecare an despre 1 Decemvrie 1918, sinonimă cu marea adunare naţională de la Alba-Iulia. Ziua măreaţă a unirii Ardealului cu Ţara-Mamă. Nu voiu evoca ce a fost acolo. Literatura zilei de 1 Decemvrie 1918, deşi foarte săracă, are totuşi câţiva scriitori cari ne-au lăsat pagini minunate, din care se desprinde nu numai istoricul zilei, ci mai ales însufleţirea generală, starea emotivă a masselor de români veniţi să declare Ardealul: românesc şi liber pe vecie.
Dar vă întreb: aţi văzut domniile voastre adunarea de la Alba-Iulia în imagini? Aţi văzut fotografii de la acea zi istorică, a mişcării masselor, a adunării, a steagurilor ce fâlfăiau, a tuturor momentelor importante de la desfăşurarea adunării?
Mulţi ne vor răspunde: că zău n-au văzut. Alţii par’că au văzut ceva dar nu-şi amintesc ce şi unde. Însă în tot cazul vor afirma toţi că fotografii trebuie să fie cu sutele, căci unde este o adunare de oameni, fotografii răsar ca din pământ.
Aşa îmi vorbeau mie oamenii, în anul 1928 când din încredinţarea «Astrei», pe care o slujeam, a trebuit să cutreer tot Ardealul să caut fotografiile privitoare la anii 1918-1919. Şi după ce am alergat fără rezultat de la Ana la Caiafa, întrebând pe toţi fruntaşii politici cari au participat, am ajuns la constatarea de-a dreptul uimitoare că la 1 Decemvrie 1918 n’a fost fotograf în Alba-Iulia. Alerg la Sibiu, la Muzeul «Astrei», la Blaj, caut în muzeele Universităţii din Cluj; Nimic! Se apropia 1 Decemvrie 1928 – când la aniversarea de zece ani, Silviu Dragomir un fruntaş al «Astrei» şi care fusese notarul adunării de la Alba-Iulia, trebuia să ţină o conferinţă comemorativă la Universitatea din Cluj… cu proiecţiuni, iar vederi… ca’n palmă. Ar fi lung să înşir numele tuturor acelora pe cari i-am întrebat, din tot cuprinsul Ardealului, fie personal fie prin telegrame şi scrisori. Vasile Goldiş, propunătorul Unirii în scrisoarea ce mi-a adresat, mi-a comunicat că în afară de fotografia delegaţiei care a dus actele unirii în Bucureşti, şi din care făcea parte şi d-sa, nu ştie de alte fotografii.
Dar spre a verifica, chiar şi astăzi, luaţi albumele istorice ale neamului românesc din librării şi răsfoiţi la 1 Decemvrie 1918 nu veţi găsi nimic, afară de fotografia amintită a delegaţiei. Ce veţi spune la această constatare?
Am mers la Alba-Iulia. Am vizitat cei doi-trei fotografi de acolo. Mi-au spus că sunt băştinaşi, că la 1 Decemvrie 1918 au fost la Alba-Iulia însă ziua au petrecut-o întreagă… în pivniţă. De ce? De frică. Fiindcă se zvonea că Românii praf şi pulbere vor face din toate celelalte naţiuni. Şi astfel nici un fotograf minoritar n’a cutezat să meargă la adunare. Căci uitasem să spun că am căutat şi în Budapesta, poate vre-un ziarist – reporter va fi făcut fotografii. Reportajii am găsit, chiar foarte interesante, dar… fără fotografii.
Era să desperez, când sdroaba mea totuşi a avut un rezultat. Nu mai puţin senzaţional. În podul unei case ce se dărăpăna, sub cetatea istorică, am găsit aruncate şi unele sparte, iar altele cu chimicalele descompuse parţial, câteva plăci originale cu vederi de la Alba-Iulia. Da, da, plăci originale cu vederi de la marea adunare istorică de la 1 Decemvrie 1918! Ce reprezentau: câteva vederi asupra masselor, cu preoţi, soldaţi, popor, şi cu steaguri tricolore cu culorile orizontale, nu verticale cum sunt astăzi. Apoi o fotografie în care P.S.S. Episcopul Hossu citeşte pe o tribună actul unirii în prezenţa S. Sale Patriarhul Miron, acoperit pitoresc cu o pătură ţărănească luată în spate căci era ceaţă şi frig – şi a lui Aurel Lazăr îmbrăcat într-un palton scurt cu blană. În alt tablou se vede d. Aurel Vlad cuvântând. Şi încă unul unde garda naţională românească stă în poziţia de atac. Apoi stegarul Arion împuşcat la Teiuş, pe catafalcul ridicat în biserica din Alba-Iulia. Total 5, zis şi scris, cinci fotografii originale, autentice, luate la faţa locului în istorica zi de 1 Decemvrie 1918.
Şi astfel d. Profesor al universităţii clujene şi-a putut ţine conferinţa cu cele 5 … proiecţiuni pe care cu o zi înainte le-am predat. În acea conferinţă eruditul istoric a făcut amintire şi de peripeţiile descoperirii şi de faptul că sunt unicele fotografii… descoperite până la acea dată. Nici d. profesor Dragomir n’a vrut să creadă că nu mai sunt altele. Dar de atunci au trecut încă opt ani, iar alte imagini autentice de la adunarea din 1918 nu s’au ivit.
Cine era fotograful? Un biet românaş cu numele Mârza, manierat şi amabil şi care îşi câştiga pâinea cu fotografii făcute dumineca cu ostaşii garnizoanei Alba-Iulia ce îmbrăţişează câte-o Mărie sau Ileană rotundă la faţă şi’n şolduri, cu straie de sărbătoare. Bun român el era sus în cetate, săltând de bucuria ce o aşteptam de veacuri, iar cu aparatul cam primitiv, mai mult de trecere de vreme a făcut câteva fotografii. Căci bani n’a căpătat. Nici atunci şi nici mai târziu. Nici măcar o recompensă. Singurul fotograf al adunării naţionale din Alba-Iulia de la 1 Decemvrie 1918, fotografiază şi azi aceiaşi ostaşi şi aceleaşi fete doar cu uniforma schimbată şi alţii în faţă. Pentru el Ardealul românesc n’a găsit nimic. Doar de la mine a luat câteva mii lei, cumpărându-le pentru colecţia mea personală şi broşura ce am publicat în Mai 1929.
Iar ziarele din Bucureşti, monumentala operă al Ardealului tipărită în 1929 au expropriat pur şi simplu aceste fotografii publicându-le fără să aibă grije de bietul fotograf6.
De încheiere doar atât. În această zi amintindu-mi de cele întâmplate în 1918, nu fac reproşuri nimănui. Când se elibera un Ardeal de sub jug strein, când tunurile încă bubuiau, iar baionetele se împlântau la liniile demarcaţionale în piepturi româneşti, fruntaşilor politici nu li se poate reproşa această scăpare de vedere. Dar că acel umil fotograf moare de foame, aceasta-i o ruşine şi că aceste 5 fotografii aşa primitive cum sunt nu sunt atârnate în fiecare birou de stat, în fiecare şcoală este o şi mai mare ruşine.
O «adevărată ruşine naţională» cum spuneam eu atunci într’o circulară.
Totuşi simţim o mare bucurie. Din poveştile bătrânilor, dintre care fiecare an ne răpeşte mulţi, din puţinele descrieri ale literaţilor, din şi mai puţinele imagini fotografice ne putem reconstitui acea emoţie generală, bucurie, curaj şi optimism care a stăpânit sufletele acelor zile.
1 Decemvrie 1918 a fost o mare, o neasemănată sărbătoare a sufletului românesc.
G. Mărcuş”7.
Note:
1 Mirel Matyas „Zece fotografii document ale Unirii, în arhivele din Zalău”, în „Caiete Silvane”, Zalău, nr. 155, pp. 45-47.
2 Arhivele Naţionale ale României, împreună cu Editura Monitorului Oficial, au realizat, recent, un album bilingv, în limbile română şi engleză, ce reproduce fotografiile din albumul dăruit de Samoilă Mârza lui Iuliu Maniu, în anul 1919. În afara albumului dedicat de cel numit, pe bună dreptate, „fotograful Unirii”, preşedintelui Consiliului Dirigent şi păstrat în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României, au mai fost găsite albumele dăruite de Samoilă Mârza lui Nicolae Iorga, aflat la Biblioteca Academiei Române, lui Iuliu Hossu, aflat la Episcopia Română Unită din Cluj, şi, recent, cel dăruit colonelului Vasile Gagiu, aflat la Muzeul Olteniei din Craiova. Despre alte trei, primite de Regele Ferdinand I, Ionel Brătianu şi generalul Berthelot nu avem, deocamdată, informaţii.
3 Vezi, pentru mai multe informaţii, D. Pop, C. Sabou, „Un istoriograf sălăjean al lui Mihai Viteazul: Graţian C. Mărcuş”, în „Acta Mvsei Porolissensis”, XXIV, Zalău, 2002, pp. 181-191.
4 Fotografiile găsite şi cumpărate atunci de Graţian Mărcuş de la Samoilă Mârza ilustrează acest studiu.
5 D. Pop, Mihaela Sabou, D.V. Săbăceag, „Marea Unire şi Sălajul. Contribuţii documentare”, Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2018.
6 Într-adevăr, în cartea amintită de Graţian Mărcuş, „Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul. 1918-1928”, vol. I-III, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1929, fotografiile Unirii sunt publicate fără să fie precizată sursa.
7 Gazeta Sălajului, Zalău, Anul VII, 1936, 1 Decembrie, nr. 1-2. p. 2.
Articol apărut în revista Caiete Silvane