Agresorii din cazurile de violență domestică pot beneficia de consiliere psihologică, atât în cadrul unor servicii de specialitate publice, cât și private. Măsura poate fi dispusă de către instanţele judecătoreşti competente în sarcina agresorului, în soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică, potrivit Ministerului Muncii.
Proiectul de Ordin pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau private a fost publicat de Ministerul Muncii în data de 7 decembrie. Programele se circumscriu art. 22 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care prevede că persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţă în familie sunt obligate să participe la astfel de programe.
Potrivit Metodologiei, măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private poate fi dispusă de către instanţele judecătoreşti competente în sarcina agresorului, în soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică, din oficiu sau la cererea expresă formulată de către celălalt soţ.
În cadrul pronunțării sentinței, instanța dispune în mod aleatoriu orientarea agresorului către un cabinet de consiliere și asistență psihologică, din lista de servicii psihologice existente pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa agresorul.
În vederea orientării către programele speciale de consiliere psihologică a agresorului, instanța ia în considerare cuantumul veniturilor acestuia în sensul existenței capacității financiare proprii de a susține contravaloarea serviciilor prestate.
Ministerul Muncii și Colegiul Psihologilor din România vor asigura selectarea psihologilor și a cabinetelor specializate în psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie care pot acorda asistență psihologică în cazurile de violență domestică, în soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică.
Listele întocmite vor fi date instanțelor de judecată, pentru deciziile pe care acestea le vor da în astfel de cazuri. De altfel, medicii care îi vor consilia pe agresori vor întocmi un plan detaliat al ședințelor, concluziile urmând să fie trimise tot instanței de judecată, care va putea dispune, pe baza analizei medicale, ridicarea sau luarea unor măsuri.
Psihologii care asigură consilierea agresorilor elaborează un plan de intervenție psihologică, după caz, împreună cu medicul psihiatru, în care estimează numărul de ședințe de consiliere la care urmează a fi prezent agresorul. Acest plan de consiliere poate fi modificat în funcție de evoluția ulterioară a agresorului.
În cazul în care agresorul nu dispune de resurse financiare necesare susținerii contravalorii programelor speciale de consiliere psihologică, instanța poate dispune orientarea acestuia către serviciile publice de specialitate. Astfel, în funcție de veniturile agresorilor, instanța poate dispune ca ședințele să fie gratuite.
După realizarea primelor ședințe decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și după finalizarea tuturor întâlnirilor de consiliere, psihologul elaborează un raport de consiliere.
Raportul de consiliere cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: numărul total de întâlniri avute cu agresorul; motivația încheierii ședințelor; progresul sau regresul realizat de către agresor; recomandări pentru viitor, precum și orice alte observații considerate importante în procesul de consiliere al agresorului.
După elaborarea raportului de consiliere, psihologul îl înaintează instanței judecătorești competente care a dispus măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, în vederea analizării acestuia și dispunerii încetării măsurii sau, după caz, a prelungirii acesteia.
