100

Daniel Săuca

La Centenar, măcar pentru câteva clipe merită să ne gândim la românii care s-au jertfit pentru țară, pentru noi, pentru liniștea și prosperitatea de astăzi. Chiar e numai sărăcie azi?
La Centenar, cu bune, cu rele, România e totuși „altfel” decât în urmă cu 100 de ani. Nu putem vedea totul „în negru”, la fel cum nu merită să „idealizăm” perioade ori personalități. În niciun caz, opțiunea euro-atlantică nu trebuie abandonată. Chiar dacă „Europa” e posibil să se reinventeze. Ca și România. Cu milioanele de români deștepți! Cu bolnavii & suferinzii ei! Cu „nebunii” și „mardeiașii” ei!
Tărâm al dinozaurilor pitici și al silvanilor borgesieni (personaje nu tocmai prietenoase), frontieră a mărețului imperiu roman, poartă de trecere „trans-silvană”, Sălajul, după milenii de existență, rămâne totuși un „limes” marginal, atât al românilor, cât și al maghiarilor. Fecunditatea spațiului e dată de duzinele de personalități născute aici, nu puține (e)migrate spre alte zări (nimic nou sub soare!) și de bogăția relativă a solului & subsolului (nici astăzi pusă în valoare cum ar trebui!) și mai puțin de mai știu eu ce realizări economico-administrative. Sălajul, la Centenar, trăiește mai ales prin istorie! Ceea ce poate fi, paradoxal sau nu, un bun punct de plecare spre o nouă cale de dezvoltare!
La Centenar, putem vedea viitorul României în echilibru între „globalitate” și „naționalitate”?
La Centenar, ne putem oare „imagina” viitorul țării într-o nouă dictatură?
Măcar de Centenar îi putem lăuda pe cei care au construit (cum au putut sau cât au fost lăsați) România de azi?
Măcar în 1 Decembrie 2018 putem să nu ne batem joc de români, de toți cetățenii? Ne putem respecta opțiunile, trăirile?
La Centenar, cu suferințe, trădări, interese, merită să spunem: suntem toți parte a României! Aici ori „dincolo”. Nu e așa?
La Centenar, măcar pentru o oră putem trăi fără „mizerii” (inclusiv în mass-media)?
Centenarul e al tuturor! Chiar dacă nu puțini nu mai cred în România!
La mulți ani, România!