Să ne întoarcem la mâncarea “tricoloră”

Sesiunile de shopping săptămânale, pe care vrem – nu vrem, suntem nevoiţi să le executăm atunci când ne facem aprovizionarea cu alimente şi celelalte bunuri de consum, ne pun tot mai des în imposibilitatea de a mai avea ce să alegem, dacă dorim să respectăm sfatul medicului, cum că trebuie să mâncăm sănătos. Asta dacă facem greşeala să alegem ca loc unic de cumpărături, marii comercianți. Te plimbi printre rafturile din supermagazin şi cauţi să împaci şi “capra” şi „varza”, în acest context fiind vorba de portofel şi de stomac, având grijă să produci cât mai puţine leziuni atât caprei cât şi verzei. Ce mâncăm mâine? O întrebare grea în cazul soţiilor, prietenelor sau mamelor noastre. Numai ele ştiu, cu adevărat, câte frământări produce o astfel de întrebare şi cât de lung este drumul până la un răspuns concret şi mulţumitor. Mă uit în jurul meu şi văd rafturile sufocate de pungi colorate, pachete burduşite, conserve sau cutii cu denumiri şi aspect alese „pe sprânceană”, exact cât să te determine să nu pleci de lângă raftul respectiv până nu te ataşezi iremediabil de vreo pungă sau o cutie. Realizez de fiecare dată că poate 80 la sută din ceea ce privesc (dacă nu chiar mai mult) şi din ceea ce sunt nevoit să aleg, este o minciună. Nu mai e cazul să dezbatem ce conţin conservele de pate, cele de carne, crenvurştii, parizerul, mezelurile sau produsele semi-preparate congelate, mai ales cele venite din import, mai nou și legumele congelate aduse din import toate numai bune de aruncat în uleiul încins. Ştim cu toţii că produsul în sine nu are nici în clin nici în mânecă cu ceea ce stă scris pe el sau dacă are, proporţiile sau legătura cu realitatea sunt  microscopice. De dulciuri, cele care ispitesc nu doar copiii ci şi pe noi , cei mai mari, nici nu are sens să povestim, la fel şi în cazul răcoritoarelor: munţi de zahăr şi vopsele, ascunse în punguţe vesele, care mai conţin, pentru a atrage, ori o jucărie, ori poate o bancnotă sau te miri ce altceva. Văd raioane denumite halucinant, pe modelul american health food, “mâncare sănătoasă” sau “produse naturale”. Cum adică, mâncare sănătoasă? Păi cu cealaltă, de pe raftul vecin, cum rămâne? Aceea e otrăvită sau aducătoare de boli? Atunci ce caută acolo? Cu toate acestea, ignorăm aproape mereu avertismentele. Lipsa timpului, comoditatea, uneori chiar lenea sau alte motive mai mult sau mai puţin justificate, ne determină să ne întoarcem la hrana industrială, nocivă, care reprezintă cel mai sigur drum către bolile sau afecţiunile de mai devreme sau mai târziu. Avem şi alternativă, desigur, trebuie doar să alegem din variantele pe care aceasta le conţine.

Ouă de la ţară, lapte din alte surse decât cutiile de carton din frigiderele magazinelor. Legume din piaţă, de la ţăranul autentic, atât cât putem să ştim sau să verificăm acest lucru; carne din surse cât mai bine cunoscute şi, dacă e posibil, provenită de la animale crescute în curte, pe pământ, cu hrană din hambar şi nu din eprubetă, animale care trăiesc şi se mişcă cât de cât liber şi nu înghesuite în baterii sau spaţii în care nici măcar nu se pot întoarce. Putem, cu răbdare şi cu multă voinţă, să revenim la obiceiurile străbunicilor noştri, care consumau ceva mai puţină carne, şi din alimentaţia cărora nu lipseau brânza, laptele, untul, spanacul, ceapa, usturoiul, sau toate celelalte minunăţii ale pământului, care îi fereau de boli şi le ofereau o viaţă lungă şi lipsită de neplăceri fizice. Mulţi invocă faptul că pentru o hrană sănătoasă trebuie să plăteşti dublu. Parţial, este adevărat însă acest lucru este valabil în marile metropole, acolo und eţăranii nu prea ajung sau dacă ajung, vin oricum cu produse la a şaptea mână, sau le predau samsarilor aşa cum ştim bine că se întâmplă. La noi însă, tradiţia ca şi posibilitatea de a mai avea pe masă alimente de bază sănătoase, nu sunt definitiv pierdute.

Dacă ştim acest lucru şi nu-l aplicăm, este necesară o grabnică reeducare a gusturilor, simţurilor dar şi a stomacului. Ne putem salva viitorul, al nostru dar mai ales cel al copiilor noştri, reîntorcându-ne la natură, la mâncarea făcută în casă, din alimente de bază alese cu capul şi nu doar cu ochii sau stomacul. Îndrăznesc să vă rog să nu ocoliți niciodată produsele românești, fără un motiv clar. Să le puneți mereu înaintea celor venite din afară și să le acordați un minut în plus de atenție, pentru a decide, în urma a ceea ce citiți pe etichete, dacă nu cumva sunt mai bune și mai sănătoase decât cele venite de peste mări și țări. Știm bine că pesta porcină ne-a terminat industria cărnii, știm bine că importăm ouă din UE, nici noi nu știm exact de unde, fără gust, fără nutirenți, pline de antibiotic, în timp ce pe ale noastre le refuzăm la poarta supermarketului. Știm bine că exportăm grâu, orz, ovăz, rapiță, deci exportăm sănătate, însă supermarketul ne dă cozonaci și chifle făcute din aluatul congelat pe care  îl importăm de la cei care ni-l vând la preț triplu, după ce l-au frământat cu făină românească. Iar lista aceasta neagră și tristă poate continua la nesfârșit. Depinde doar de noi, de atenția și dorința noastră.

Da, putem să mâncăm sănătos, încă, putem prepara rapid şi uşor un pate de casă, un jambon pentru sendvişurile de dimineaţă, de cârnăciori sau alte semipreparate din carne nu mai amintesc. Untul? Da, e bun şi sănătos, nu-l daţi deoparte în favoarea margarinei “fără colesterol”, un produs căruia îi lipseşte o singură moleculă pentru a fi plastic pur. Chiar dacă o prăjitură sau un “dulce” mai simplu ne pot răpi din timp, trebuie să ştim că ceea ce facem în casă, este sfânt. Gustos, hrănitor, sănătos, fireşte, cu condiţia să alegem ingredientele de bază cu atenţie şi să evităm tot ce este băgat în faţă, cu de-a sila, prin tot mai agresivele clipuri publicitare sau reclame uriaşe care ne întâmpină la intrarea în marile magazine. Da, suntem ceea ce mâncăm şi niciodată nu e prea târziu nu doar să fim, ci mai ales să alegem să rămânem sănătoşi, frumoşi şi în putere.