In memoriam Profesorul Constantin (Pilică) POPESCU – o viață dedicată handbalului!

Motto: „Sportul reprezintă vigoarea vitală a umanității”.
George CĂLINESCU (1899-1965), scriitor, critic și istoric literar, poet și academician

La începutul lunii lui Brumar, vineri, 2 noiembrie 2018, ne-a părăsit profesorul Constantin (Pilică) POPESCU, cel mai titrat antrenor de handbal feminin din România. Acesta „mergea” pe 91 de ani, fiind născut la 3 septembrie 1928, în București. Se numără printre cei mai valoroși antrenori din handbalul mondial, fiind primul și cel mai tânăr tehnician de handbal căruia i s-a acordat titlul de „ Antrenor Emerit” din istoria handbalului românesc (anul 1960, la 32 de ani)! Cu echipa națională a României a câștigat trei titluri mondiale și unul de vicecampion, având cea mai bună performanță la Jocurile Olimpice. Astfel, la Campionatele Mondiale de handbal, varianta în 11 jucătoare, din Republica Federală a Germaniei (1956, Frankfurt pe Main) și din Olanda (1960, Amsterdam), precum și la Campionatul Mondial, în varianta cu șapte jucătoare, din Republica Populară Română (1962, Stadionul Republicii din București), reprezentativa feminină a țării noastre s-a clasat pe primul loc! La Campionatul Mondial din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (1973, Belgrad), echipa României a câștigat medalia de argint, iar la Jocurile Olimpice din Canada (1976, Montreal), s-a clasat pe locul al IV-lea.
Prenumele „Pilică” este forma de „alint” dată lui Constantin Popescu, în anii de liceu (Liceul „Aurel Vlaicu” din București), pentru mărimea și forma părului său de pe cap (în limba latină, părul numindu-se „pilus”), devenind un supranume recunoscut în lumea handbalului, și nu numai. Viața lui Pilică Popescu a fost una dedicată sportului, cu precădere handbalului, întrucât „sportul este un izvor de sănătate și prospețime, un factor de longevitate”, cum zicea academiciana Ana Aslan – renumit medic gerontolog și director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie! A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București, promoția 1951, devenind profesor de educație fizică și sport, cu specializarea handbal. Între anii 1946-1950 a jucat handbal la Clubul Sportiv Universitar București. Ca antrenor, a pregătit echipele: Clubul Sportiv Universitar, Steagul Roșu, Cetatea Bucur, Progresul, Știința, Universitatea și Rapid CFR (toate șapte din București), Constructorul Baia Mare, Chimistul Râmnicu Vâlcea (actuala Oltchim, antrenată și de prof. zălăuan Gheorghe Tadici) și CFR Craiova. A fost de șase ori „campion național” cu echipele pe care le-a antrenat, câștigând „Cupa României” în anul 1984, cu echipa „Chimistul ” Râmnicu Vâlcea. A câștigat prima ediție a Cupei Campionilor Europeni cu echipa feminină de handbal „Știința” București (1961), Cupa IHF (a Federației Internaționale de Handbal), cu echipa „Chimistul” Râmnicu Vâlcea (1984) și City Cup EHF (a Federației Europene de Handbal), cu echipa Rapid București (2000).
Pilică Popescu a fost, timp de 17 ani, profesor și director al Școlii Sportive nr.2 din București. De asemenea, a fost membru al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport și al Biroului Federației Române de Handbal, secretar al Colegiului Național de Antrenori și președinte al Comisiei de Istorie și Statistică a Federației Române de Handbal. A publicat șapte cărți, printre care „Istoria Handbalului Românesc, 1921-2014”, a elaborat peste 80 de lucrări de specialitate și a avut numeroase referate și comunicări la cursurile , lectoratele internaționale și sesiunile metodologice la care a participat, ca invitat.
Pentru întreaga sa activitate și performanțele sportive obținute, pe lângă multe premii și diplome de excelență, de onoare și de merit, profesorului-antrenor Constantin (Pilică) Popescu i s-au conferit: Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a II-a (anul 2000), Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer (anul 2000), Meritul Sportiv clasa I (anul 2009), iar în 12 octombrie 2007, Adunarea Generală a Federației Române de Handbal, l-a declarat „Antrenor Internațional de Excelență”. În plus, Pilică Popescu este nominalizat în Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România (volumul II, Editura „Aramis” București, 2002), la capitolul „Personalități de Referință”, drept „promotor și profesionist al educației fizice și sportului”, iar scriitorul și ziaristul bucureștean Horia Alexandrescu i-a dedicat cartea „Antrenorul de Aur – Prof. Constantin Pilică Popescu” (1 septembrie 2017).
Menționez că, am scris acest articol și pentru faptul că l-am întâlnit pe Pilică Popescu la București, de mai multe ori, la Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport și la Federația Română de Handbal, precum și la Râmnicu Vâlcea, când era antrenor la echipa „Chimistul”. Apoi, ca arbitru republican de handbal, la Baia Mare, când am arbitrat (împreună cu regretatul Constantin Petrea din Zalău), în 24 septembrie 1978, meciul echipei sale, „Constructorul ”, cu formația „Universitatea” București, scor 19-10 (10-6). A fost un profesor și un conducător bun, un antrenor de handbal desăvârșit, care a știut să pună în practică cunoștințele teoretice acumulate, în vederea obținerii unor rezultate meritorii, pe măsura obiectivelor asumate, atât la Școala Sportivă nr. 2 din București, cât și la echipele pe care le-a antrenat, inclusiv Echipa Națională de Handbal Feminin a României. De fiecare dată, la antrenamente și în competițiile sportive, își motiva exemplar elevii și jucătorii/jucătoarele. Da, a fost un antrenor de „legendă”, iar unele dintre rezultatele activității sale au fost de excepție! Acum, handbalul românesc este în doliu…
Spre regretul familiei sale și al rudelor, al prietenilor și al sportivilor pe care i-a antrenat, Constantin (Pilică) Popescu este la Cer, în dreapta Domnului. Ca atare, se cuvine să-i aducem respectul meritat și să-i păstrăm, mereu, frumoasele amintiri.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnescă în pace!

Prof. Marin ȘTEFAN