Daniel Săuca
Se întâmplă și lucruri bune. E bine să ținem cont de ele. Mai ales dacă ne-am obișnuit să scriem numai despre „nerealizări”. De fapt, mulți români s-au „îmbolnăvit” de cârcoteală cronică. Nu văd decât negru în fața ochilor, chiar dacă lumina e cât cerul… Așa și cu Centenarul. Cu sărbătorirea ori comemorarea lui, cum doriți. Am criticat și noi și mulți alții: „Centenar ratat” etc. Între exaltări naționalist-patriotarde și indiferența majorității românilor la rubrica de față vă aduc în atenție o apariție editorială de excepție: Vasile Pușcaș, „Marea Unire 1918 România Mare. Acte și documente” (Editura Studia, Cluj-Napoca, 2018). O lucrare tipografică de excepție. Un manual de istorie a României, și pentru elevii de gimnaziu, și pentru liceeni, și pentru studenți. Și pentru profesori (nu numai de istorie). O carte ce ar merita să ajungă în toate unitățile de învățământ din România. Profesorul Pușcaș a reușit să sintetizeze magistral informațiile istorice ce privesc Marea Unire și să le ilustreze fericit, clar, accesibil cu fotografii sugestive, cu actele și documentele vremii. Prof. V. Pușcaș scrie în prefață că această carte este dedicată marcării Centenarului Marii Uniri din 1918, propunându-și „să le readucă aminte românilor și îndeosebi tinerilor României de azi fapte, întâmplări și oameni care au generat starea de spirit și acțiunile care au dus la crearea României Mari. Avem credința că o astfel de comemorare centenară va impulsiona analiza și proiecția statutului și rolul statului-națiune în vremurile actuale și în viitor, inclusiv participarea României de azi și a celei viitoare în procesele europene și globale la care este și va fi parte”. Bine ar fi! Mai ales că în acest an nu am auzit/citit despre dezbateri serioase și în privința chestiunilor expuse de profesorul Vasile Pușcaș. Nu neapărat în mass-media noastră cea de toate zilele. Și apoi: chiar nu ne interesează cum va arăta România peste 30 sau 40 de ani ori chiar peste 100 de ani?
