Un studiu efectuat de o companie de consultanţă educaţională ce reprezintă peste 500 de instituţii de învăţământ de top din întreaga lume arată că, la această oră, circa 40.000 de tineri români studiază în străinătate. Iar numărul lor este în creștere de un un an la altul. Același studiu atrage atenția asupra faptului că, în condițiile în care ne părăsesc valorile, din numărul total al studenţilor plecaţi într-un an, aleg să se mai întoarcă acasă de abia 500.
Înafara copiilor de bani gata, a celor cu fițe (pentru că, printre ei, sunt și din această categorie), majoritatea tinerilor plecați să studieze în străinătate nu au ales varianta aceasta ca pe un moft. Nu. În contrast cu unele minți închistate, de care societatea noastră nu a reușit să se debaraseze încă, copiii ăștia au putut vedea realitatea din ce în ce mai crudă a unui sistem de învățământ învechit, corupt, sărăcăcios, politizat, aglomerat, anacronic, fără viitor, ce trăiește doar din trecut. Un astfel de sistem este evident că nu îți poate oferi valori și principii sănătoase de care să te agheți. Să nu mai vorbim despre respect sau performanță. Ori nici nu prea ai ce căuta într-un sistem în care au penetrat tot felul de indivizi cu diplome obținute la facultățile ce scot absolvenți pe bandă rulantă. Or, facultățile noastre colcăie astăzi de pseudointelectuali cu diplome obţinute la partid pe baza unor lucrări plagiate.
Departe de noi să generalizăm acest fenomen, motiv pentru care trebuie să admitem că în România încă mai există universități care le pot concura cu brio pe cele din alte state europene. Însă sunt atât de puține, încât pe bună dreptate te întrebi cât mai contează două picături de apă într-un ocean? Bașca, și acestea, așa puține cum sunt, fac deja rabat de la calitate, suplinind anual locurile studenților la “cu taxă”. Cât despre cele care deja acceptă studenţi fără diplomă de bacalaureat, nici nu mai are vreun sens să mai amintim.
Dacă ne raportăm la toate aceste realități dureroase, dar și la “respectul” pe care statul român îl acordă tinerei generaţii, nu trebuie să ne mai mire de ce copiii noștri aleg să studieze dincolo. La toate acestea mai putem adăuga, fără să greșim, situația în care se regăsește astăzi România, o țară prăbuşită fizic şi moral, în care propriii cetățeni, practic, nu se mai regăsesc. Și cum naiba să mai crezi în viitorul acestei țări, când Ministerul Educației Naționale este condus de Rovana Plumb, “dirijată” la rândul ei de Viorica Dăncilă, un prim ministru analfabet?
Ați enumerat doar cîte ceva din putregaiul învățămîntului românesc. În orice caz, nu are nimeni de ce să-și facă iluzii despre viitorul țării centenare: RROMânia scrie pe ea, analfabetism, primitivism, furt. Eu sînt pensionar, mai am cîțiva ani, dar tinerii cu cap nu au ce mai sta într-o eroare geografică, o glumă de prost gust a istoriei!