# Transportul în comun zălăuan le oferă călătorilor, zi de zi, surprize olfactive care mai de care mai inedite. Mirosuri complexe, melanjuri unice, izvorâte din locuri greu accesibile, cum ar fi axile, sacoșe, coșuri, genți și alte acareturi, îi disperă pe cei care urcă cu gând de călătorie în autobuz. Șoferii sunt cei mai afectați, deși firma nu le plătește spor de toxicitatem dar și bietele controloare care au deja tic nervos de la atâta strâmbat din nas. Bieții oameni au pus prin busuri afișe mari, prin care anunță călătorii puțitori că este interzis de-a dreptul să urci dacă transporți mărfuri urât mirositoare. Sau dacă te transporți pe tine însuți și ai uitat să te speli. Ce ne facem, însă, cu mijloacele de transport de lux, alias taxiurile, atunci când nimerești un șofer care s-a certat cu apa și săpunul iar împăcarea n-a venit nici după o săptămână? Grea întrebare…
# După ce, în urmă cu câteva luni, ne-am bucurat că strada Crinului a fost în sfârșit asfaltată, iată că nu ne dezmințim și, în stilul nostru deja tradițional, am băgat deja picamărele în asfaltul ce n-a apucat să se răcească. Motivul e că trebuie trase, prin pământ, noile rețele de electricitate, internet, telefonie și cablu, un lucru foarte bun de altfel. Atâta tot că noi (a se citi municipalitatea) muncim, nu gândim. Ce s-ar fi întâmplat, oare, dacă nu se asfalta degeaba acea stradă, să nu aruncăm astăzi la gunoi banii contribuabililor? E chiar atât de greu să nu punem boii în spatele căruței? Ori cineva trebuia să primească, la un moment-dat, un commision, o măslină, o ciupercă, ceva, și n-am avut de ales? Numa ne întrebăm.
