Este pentru prima data după evenimentele post-Decembrie 1989, încrederea românilor în Biserică a scăzut sub procentul de 50 la sută. Firește, asta nu înseamnă că românii au devenit peste noapte mai puțin credincioși ori că un val de ateism a lovit România așa, din senin. Evident, există o logică cât se poate de limpede în ceea ce au constatat sociologii în aceste zile. “Tripla alianță”, alias monstruoasa coaliție Putere – BOR – Coaliția pentru familie, cea care a zămislit lucrătura inutilă pe banii românilor numită “Referendumul pentru familia tradițională”, și-a primit un răspuns venit pe cale de consecință în urma celui mai costisitor și inutil demers electoral din ultimii 30 de ani.
Lăsând la o parte faptul că niciunul dintre cei trei cabotini ai acestei aberații nu a înțeles nici măcar acum, când adună cenușa cu fărașul, că relația dintre două persoane mature, indiferent cum sunt sau ce sunt, nu poate fi niciodată subiect de referendum, BOR a demonstrate că își tratează enoriașii discreționar, cu ură (pe unii), cu părtinire, cu judecată. Exact așa cum Dumnezeu și Biblia îndeamnă pe oricine, cu atât mai mult pe preoți, să NU facă.
Faptul că a fost și este o unealtă de încredere a Puterii, ăsta nu mai e un secret pentru nimeni. Dar ceea ce a făcut BOR cu ocazia acestui scrutin mizerabil, de care a râs cu gura până la urechi întreg Mapamondul, este deja prea mult. Am văzut filmări în care preoți din mai multe parohii amenințau enoriașii sau băgau groaza în ei, spunându-le că dacă nu votează cu DA la referendum, gayii le vor adopta ori abuza copiii și o mare nenorocire se va abate asupra familiilor lor. Truc vechi, desigur, utilizat de mulți preoți, inclusiv la noi în județ, când știm bine ce s-a întâmplat la alegerile locale – votați cu X și nu votați cu Y și alte urâciuni nedemne de un slujitor al Domnului. Nu știu ce socoteli și-a făcut PSD-ul având aliat într-o astfel de treabă murdară, o instituție ce se trâmbițează a fi ocrotitoarea tuturor, și a săracilor și a bogaților, și a sănătoșilor dar și a bolnavilor, a fiecăruia dintre noi așa cum am fost lăsați de Dumnezeu pe Pământ.
Dar rezultatul este unul catastrofal și demonstrează exact ceea ce Puterea a refuzat să creadă până când hârtiile cu rezultatele la vot, au vorbit: BOR nu are nici pe departe capacitatea de a mobiliza oamenii să voteze (cu atât mai puțin într-un anumit fel) la un referendum. Oricare ar fi acela. Acum toată lumea e lămurită. Ăsta este adevărul și, într-o societate liberă, sănătoasă la cap, acesta trebuie să fie adevărul. Am văzut și politicieni (unul, Neamțu, de un penibil greu de imaginat, întrecând orice limită în timp ce predica aberații în fața enoriașilor, îmbrăcat în haine preoțești) dar și pe alții, îi știți voi, care au încercat frizând patologicul și grotescul, să direcționeaze anemica masă electorală dispusă să voteze, într-un anumit sens. Și ei plătesc acum în solidar cu Puterea, dezastrul (din punctul lor de vedere) acestui referendum.
S-ar putea spune foarte multe despre acest referendum bolnav, ajuns acum o mână de praf risipit în patru zări. Dar ceea ce cred eu că trebuie să înțelegem, este aceea că niciodată, în niciun context, nu trebuie să emitem judecăți, decrete, opinii sau imperative în privința celor de lângă noi, cu atât mai puțin față de cei ce trăiesc, muncesc, iubesc la fel ca oricare alt om și care nu au făcut vreun rău semenilor lor.
A decide tu cum să-și trăiască viața o persoană pe care, probabil, nici n-ai să o vezi vreodată în viața ta, mi se pare un demers nedemn de o ființă umană și unul literalmente inutil. A-ți educa copilul pornind de la niște lucruri ce converg invariabil către ideea de ură, discriminare, judecată este, iarăși, un mare deserviciu pe care ți-l aduci ție, ca părinte sau dascăl, dar mai ales lui, celui mic, cel care peste câțiva ani va ajunge să trăiască în comunități duble sau triple, ca număr, în ceea ce privește persoane cu o altă orientare sexuală, altă credință, naționalitate etc.
În timp ce Elveția a declarat, prin lege, homofobia ca fiind infracțiune, și vedem bine la ce nivel se află această țară din toate punctele de vedere, la noi părinții sunt, din păcate, încă îndemnați, chiar sub amenințare, să-și educe copiii către ură și judecată. Suntem una dintre ultimele două țări din Europa care nu are reglementat parteneriatul civil, indiferent că este vorba despre un cuplu format din bărbat și femeie ori persoane de același sex, iar acesta este un lucru ce afectează sute de mii de cupluri care trăiesc împreună poate de decenii, dar atunci când ceva rău se întâmplă, unul dintre cei doi rămâne în afara legii inclusiv din punct de vedere succesoral.
Salvarea stă, de fapt în cei mici (acum), cei tineri, care au început să înțeleagă faptul că acceptarea, toleranța, punerea sub lacăt a dogmelor obosite și perimate, care îndeamnă la lipsă de înțelegere și toleranță, nu mai sunt la modă și distrug și ultima urmă de bine ce ne mai poate salva specia de la autodistrugere. Iar ei vor fi cei care le vor demonstra și părinților și bunicilor care, din păcate (unii dintre ei) încă mai cred că ura și intoleranța sunt o cale către progres, că vremurile s-au schimbat și că e timpul să înțelegem și să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiți pe acest Pământ.
Și așa vor fi mereu, indiferent dacă un partid aflat vremelnic la putere sau un muritor îmbrăcat în straie preoțești le va împuia capul cu altceva. Cei mici știu deja că iubirea aproapelui, înțelegerea unor situații diferite de situația lor, poate, acceptarea ideii de diversitate, așa cum e și natura, și pădurea și tot ce mișcă în acest univers, este, de fapt, calea cea dreaptă și bună, ce trebuie urmată. Pe un Pământ aflat în cruntă suferință din lipsa bunătății, a înțelegerii, a acceptării și a adevărului cum că există pentru toți un loc sub Soare, în cei mici și cei tineri a mai rămas speranța. Și sper din suflet să fie una capabilă să ne îndrepte spatele, dar și mintea și să ne readucă bunătatea devenită o pasăre tot mai rară în grădina fiecăruia dintre noi.
