În galeria personalităţilor sălăjene care au făcut parte din generaţia de aur a Marii Uniri se înscrie, la loc de cinste, şi protopopul greco-catolic Graţian Flonta. Din păcate, viaţa şi activitatea vrednicului preot, care a slujit o viaţă întreagă la Meseşenii de Sus, este mai puţin cunoscută, motiv pentru care ne propunem ca în prezentul articol să evidenţiem câteva crâmpeie, acum când ne aflăm în pragul centenarului Marii Uniri.
Graţian Flonta s-a născut pe data de 7 octombrie 1859, în localitatea Sâg. Studiile primare le-a început la Sâg, unde l-a avut ca învăţător pe Petru Iepure. Şi-a continuat studiile elementare la Crasna, iar în perioada 1868-1871 la Gimnaziul Minorit din Şimleu Silvaniei.
În perioada 1871-1879 a studiat la Gimnaziul românesc din Beiuş, absolvind cele opt clase cu „succes bun”. În perioada respectivă, directori ai renumitului gimnaziu românesc au fost Theodor Köváry-Chioreanul (1819-1906) şi Petru Mihuţiu (1830-1902). Printre colegii săi s-a numărat şi Pamfil Ossian care, la fel ca Graţian Flonta, a ajuns protopop tractual1.
Pe data de 15 septembrie 1879, Graţian Flonta este trimis din partea Diecezei Greco-Catolice de Gherla să studieze teologia la Seminarul Central din Pesta. A absolvit în anul 1883 şi s-a întors acasă, în Sălaj.
În acelaşi an, în luna octombrie, s-a căsătorit cu Eugenia Orian, fiica protopopului din Şomcutul Mic, de lângă Dej.
A fost ordinat ca preot în anul 1884, de sărbătoarea „Întâmpinării Domnului”, de către episcopul diecezei de Gherla, Ioan Szabo. A fost numit preot-cooperator în parohia Căţălul Român (azi Meseşenii de Sus), alături de venerabilul preot Simion Bocşa, bunicul soţiei sale şi socrul vicarului Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu.
Din data de 30 martie 1884, când oficiază prima Liturghie, va sluji ca preot-cooperator alături de venerabilul preot, până la 26 octombrie 1892, când acesta din urmă trece la cele veşnice.
După moartea preotului Simion Bocşa este numit administrator al parohiei Căţăl, iar pe data de 21 iulie 1913 episcopul diecezei de Gherla, dr. Vasile Hossu l-a înaintat în funcţia de paroh2.
În anul 1905, preoţimea sălăjeană discută tot mai intens necesitatea editării unui periodic de predici şi ştiinţă pastorală. Inițiativa elaborării și tipăririi periodicului aparține în special preoților Alimpiu Coste, Ioan Budișan și Avram Dragoș, dar nici preotul Graţian Flonta nu este străin de ea. La începutul anului 1906 ea a fost pusă în practică şi astfel, la Șimleu Silvaniei, apare primul număr al revistei, sub denumirea de „Păstorul sufletesc”.
Periodicul a fost redactat „cu înalta permisiune a Măritului Ordinariat de Gherla” și era structurat în trei părți: Partea I – predicile pentru Duminecile şi sărbătorile din luna respectivă; partea a II-a, denumită „materie instructivă”, era dedicată învățăturii pastorale, urmată de „Cronică”, știri personale, poșta redacției și bibliografie, care constituiau ultima parte a periodicului3.
În Precuvântare se arată scopul pe care și l-au propus inițiatorii proiectului cultural-religios, acela de „a fi în servițiul preoțimei în împlinirea oficiului de doctor sufletesc al credincioșilor, a o ajuta în activitatea sa intrinsecă, referitoare la mântuirea sufletelor”. De asemenea, subliniază că proiectul era unul inedit și umplea un gol care se simțea de mult în rândul preoțimii greco-catolice și nu numai: „Să simța foarte lipsa unei foi preoțești – pastorale – ceea ce cetim și din mulțimea epistolelor venite la adresa redacțiunei de la membrii clerului, începând de la Ilustru’ Arhiereu până la preotul de pe sate; mai ales că, în timpurile noastre, în împlinirea chemării, preotul are a să lupta cu așa multe pedici, când, ca să poată ajunge rezultate în activitatea sa, trebue să-și folosească toate puterile sale, ca să se poată bucura de resultate în urmarea zelului său”. Dacă pentru clerul „din patrie și străinătate” (prin străinătate înțelegând și frații din vechiul Regat), existau numeroase periodice de predici și pastorale, care serveau interesele clerului și îi ajutau la „împlinirea oficiului”, clerul greco-catolic nu avea până la acel moment un organ propriu, preoțesc: „Aceasta ne-a stat înaintea ochilor, iar în urmarea concrederii conferinței preoțești din Șimleu Silvaniei, ne-am decis a eda (edita – n.n.) Păstorul sufletesc”4.
Apariția noului periodic a însemnat un real succes, după cum rezultă și din corespondența primită la redacție. Colectivul de redacție mulțumește tuturor celor care au trimis predici și studii spre publicare, fiind rugați ca și pe viitor să fie „într-ajutor la munca grea luată asupra noastră”.
După cum se poate observa din sumarul primului număr al periodicului, preotul Graţian Flonta devine un colaborator apropiat şi publică de-a lungul timpului mai multe articole. Iată câteva dintre ele: „Botezul Domnului Nostru Isus Christos” (nr. 1/1906); „Duminica Mironosiţelor” (nr. 5/1907); „Dumineca a 7-a după Rusalii şi Serbătoarea Sf. Proroc Ilie” (nr. 8/1908); „Dumineca înainte de Crăciun” (nr. 1/1909).
În anul 1908 se aniversa centenarul naşterii ideologului revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Simion Bărnuţiu. La propunerea despărţământului şimleuan al Astrei, adunarea generală din acel an a avut loc la Şimleu Silvaniei, în perioada 6-9 august 1908. Era cea de-a doua adunare generală care se organiza la Şimleu, după cea din anul 1878.
În acest context, conducerea despărţământului sălăjean al Astrei a luat decizia elaborării unei lucrări cu caracter monografic, pentru a pune la dispoziţia distinşilor invitaţi şi publicului, informaţii inedite referitoare la bogata şi tumultoasa istorie a Sălajului. Lucrarea, intitulată „Schiţa monografică a judeţului Sălaj”, a fost coordonată de Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr şi a apărut la Tipografia „Victoria” din Şimleu Silvaniei, în anul 1908. Reputatul profesor şi pedagog Victor Rusu, pensionar la vremea respectivă, stabilit la Budapesta, unde a şi decedat în anul 19105, a pus la dispoziţie informaţiile cu caracter istoric pentru primul capitol. Capitolul referitor la Biserică a fost elaborat de protopopul greco-catolic din Meseşenii de Sus, Graţian Flonta, iar istoricul şcolilor sălăjene a fost elaborat de către profesorul de pedagogie Gavril Trif, pensionar la vremea respectivă, stabilit la Şimleu Silvaniei6.
Din păcate, autorii nu au reuşit să continue cercetarea şi să elaboreze o monografie completă a Sălajului, însă lucrarea elaborată în anul 1908 a rămas în timp ca o lucrare de referinţă pentru istoriografia românească din Sălaj.
Pe data de 27 mai 1915, prin ordinul episcopului Vasile Hossu, preotul Graţian Flonta a fost înaintat la gradul ierarhic de protopop onorar, cu dreptul de a purta şi brâu roşu. Decretul de numire i-a fost înmânat în cadru oficial, pe data de 20 iunie 1915, de către noul vicar al Sălajului, dr. Alexandru Gheţie, după ce au celebrat împreună Sfânta Liturghie la biserica din Meseşeni.
În anul de graţie 1918, pe data de 6 aprilie, este numit protopop al districtului protopopesc Pericei, iar un an mai târziu, la 22 februarie 1919 asesor al Sfântului Scaun consistorial din Gherla7.
Un document istoric foarte important, cules şi tipărit de către Asociaţia „Fiii satului Meseşenii de Sus”, coordonator prof. Ţurcaş Floare, îl reprezintă însemnările preoţilor care au păstorit în parohia Meseşenii de Sus în perioada 1875-1974. În el regăsim şi însemnările preotului Graţian Flonta, între anii 1892-1936, perioadă în care a păstorit în parohie şi a consemnat evenimentele mai importante din viaţa comunităţii, dar şi evenimente importante din istoria naţională, precum sunt însemnările anului 1918, anul în care se sfârşeşte Marele Război şi se realizează Marea Unire. Datorită importanţei lor istorice deosebite le redăm şi noi în continuare: „Anul 1918. Războiul mondial decurge ca la sfârşitul anului trecut. Pre frontul Rusiei, e armistiţiu dară în interiorul Rusiei precum se ceteşte din gazete sunt turburări şi răsturnări mari, lupte crâncene dintre partidul bolşevicilor (proletari) şi burghezi – cetăţeni.
La Brest-Litovsk se face pace provizorie între Rusia şi Germania şi Austro-Ungaria, – pace umilitoare pentru Rusia. În vara anului 1918 se face şi la Bucureşti pace provizorie între România şi Germania şi Austro-Ungaria, – pe lângă condiţii foarte umilitoare pentru România – Germania şi Austro-Ungaria se află în culmea bucuriei.
Grandomania nu mai are margini, conlocuitorii noştri maghiari se poartă cu dispreţ faţă de români, aduc legi şi mai draconice faţă de români, – închid 400 şcoale române, dela graniţa dispre România?
Pre români îi opresc ca să nu poată cumpăra moşii boiereşti, orice contract de vânzare ori cumpărare trebuie să fie înaintat la «Espoşitora ministrului» pentru de a se ratifica, – fireşte că această Espoşitură nu-şi dă învoirea, unde este vorba de moşie ungurească ca se-o cumpere românii. –
Într-aceea spre toamna anului acestuia se schimbă sorţii războiului. Italia la Piave şi Francia la Marne lovesc învingătorii frontului armatelor aliate şi trupele se retrag pe ambele fronturi. –
Bulgaria văzând că e inzadarnică orice împotrivire, leagă pace separată, – aşişderea şi Turcia, – la 30 octombrie erumpe şi în ţara noastră revoluţia, – pre ministrul preşedinte Tisa îl asasinează în palatul său, – ostaşii părăsesc cu toţii frontul şi vin pe acasă şi inscenează turburări prin comune, – notarii se refugiază, – bătrânii preoţi şi învăţătorii, – oamenii devastează în unele locuri curţile domneşti, – jefuesc averi, bucate şi vite.
În comuna noastră au fost demonstraţii în contra notariului, – ba vreo 12 inşi au voit să-i iea caii de trăsură, dară s-a împăcat fratele notariului dându-le 2400 cor. Notariul Lob Elek de naştere din Crasna de religiune mozaică s-a refugiat de cu bună vreme în Zălau, dinaintea turburărilor, căci se putea să-l asasineze românii din Căţălul român, – fiind cu toţii în acea convingere că li s-au făcut multe nedreptăţi din partea acelui notar.
Pre unii slujitori, românii i-au omorât, în Sâg l-a omorât atât pe notariul cât şi pe un jandariu, – în Stârciu l-a bătut pre notariu şi notăreasă până i-au lăsat mai mult morţi, – mai târziu s-au vindecat ambii.
România văzând că duşmanii ei adică Germania şi Austro-Ungaria e răpusă prin aliaţii ei Italia şi Francia, Anglia şi America, – se înarmează din nou, cucereşte Basarabia şi Bucovina, – apoi la porunca Antantei păşeşte în Ardeal, – şi cuprinde rând pe rând oraşele din Ardeal, în luna Ianuarie 1919 era cuprins şi oraşul Zălau, de către armata României. –
La 1 Decembrie s.n. (stil nou – n.n.) 1918 s-a ţânut la Alba Iulia o Adunare importantă pentru români (acolo a fost de faţă şi scriitoriul acestor rânduri ca paroh cu 4 oameni din Căţălul român) unde s-a proclămat Unirea Ardealului cu România, – şi unele părţi locuite de români în Ungaria (total 26 comitate – judeţe pretind românii pentru ca să se unească cu România) (sublinierea autorului – n.n.)”8.
După realizarea Marii Uniri, au urmat primele alegeri parlamentare din cadrul României Mari, la începutul lunii noiembrie 1919. Localitatea Meseşenii de Sus făcea parte din circumscripţia electorală a Crasnei, iar deputat a fost ales vrednicul învăţător Teodor Mureşan din Blaja, de lângă Tăşnad, la vremea respectivă în judeţul Sălaj, ca reprezentant de marcă al Partidului Naţional Român. Din păcate, în urma unui accident teribil, Teodor Mureşan a trecut la cele veşnice. În acest context, locul a fost declarat vacant în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 18 iunie 1921. Conform Decretului Regal din data de 31 iulie 1921 au fost stabilite zilele pentru alegeri, respectiv 17 şi 18 august9.
PNR a susţinut în aceste alegeri două candidaturi: cea a lui Ghiţă Pop, respectiv a lui Aurel Ghilea, preot în Iaz10. Secretarul general de la Ministerul Muncii din acea perioadă a demisionat pentru a putea să candideze în circumscripţia Crasnei11. Pe lângă aceştia s-au mai înscris în cursa electorală Alexandru Cadar, preot în Căţălul Unguresc, Ioan R. Petringenariu-Moţul, cu program socialist şi Al. Marghiloman12. În total s-au înscris 11 candidaţi.
Din partea PNR se punea problema retragerii candidaturii preoţilor Ghilea şi Cadar, în favoarea candidatului oficial, Ioan I. Lapedatu13. În final, în cursa electorală au rămas doar candidatul PNR, Ioan I. Lapedatu şi cel al guvernului, Alexandru Hodoş.
În campania electorală pentru aceste alegeri, candidatul guvernului averescan era sprijinit în mod direct de prefectul judeţului Sălaj, Nicolae Şerban. Acesta era acuzat că străbătea satele circumscripţiei cu automobilul lui Octavian Goga şi făcea campanie candidatului guvernului, avându-i alături pe candidat şi administratorul plasei Crasna. Prefectul îi ameninţa pe alegători că dacă nu vor vota cu candidatul guvernului „zile bune nu vor avea în judeţ cu dsa”. În aceste condiţii, PNR prevedea că şi la Crasna se vor produce ilegalităţi şi falsificarea alegerilor, precum s-a întâmplat la Diciosânmartin şi la Oraviţa14.
Candidatul Ioan Petringenar trimitea la data de 27 iulie 1921, înainte de a se retrage din cursa electorală, o telegramă regelui Ferdinand, în care se plângea că administratorul plasei „calcă sfânta constituţie în picioare”, făcând numeroase abuzuri şi nepermiţându-i să-şi expună oferta electorală. De asemenea, că după ce l-a reclamat Inspectoratului Ministerului de Interne din Cluj îl ameninţa „cu baioneta jandarmilor în pept”15.
În sprijinul candidatului guvernului au mai venit preotul Dăianu, Octavian Prie, deputaţii Aurel Milea şi Danil Vasu. Teodor Mihali a primit şi el ordin să sprijine această candidatură dar, se spune într-un articol din ziarul „Patria”, „se vede a avut totuş atât respect pentru etatea sa şi a rămas la Dej”.
Preotul Dăianu le spunea confraţilor din această circumscripţie să nu se pună rău cu „stăpânirea, căci numai dela ea poate veni toate bunătăţile”. Octavian Prie, secretar general în Ministerul Instrucţiunii Publice, ameninţa pe revizorii şcolari, pe preoţi şi pe învăţători „şi când nu eşia la cale cu aceştia, ameninţa, suflecându-şi mânecile, pe toată lumea”. Deputatul Aurel Milea „se jura pe nevastă şi copii către poporul din Bănişor, că la 24 de ceasuri va răpune capul notarului din acea comună”, iar Dănilă Vasu „striga poporului din Sâg, că înaltul guvern pentru aceea plăteşte fânul rechiziţionat în Crasna cu 60 de lei maja, iar în Ciucia (Ciucea – n.n.) cu 120 lei, deoarece Crasna a avut deputat din partidul naţional, iar Ciucia are deputat, care ţine cu puterea”.
Văzând că nu au succes la electorat, fieful fiind tradiţional al PNR, s-a încercat amânarea alegerilor. Astfel, Aurel Milea, însoţit de primpretorul de la Crasna, a sustras buletinele de vot de la șase secţii de votare, iar Danil Vasu şi Gheorghe Petruca, funcţionar de la resortul de Interne, de la celelalte patru secţii şi le-au ars, sperând că dacă nu vor fi buletine de vot se vor amâna alegerile.
Fruntaşii PNR au aflat de aceste ilegalităţi şi au plecat urgent la Zalău, capitala judeţului, unde au protestat în faţa prefectului. Atunci, prefectul a apelat „la alt truc”. Au născocit un ordin telefonic al directorului general al Internelor din Cluj, prin care se sublinia că ar fi existat unele agitaţii în circumscripţie şi că se amână alegerile cu 30 de zile. Dar, se spune că ordinul era datat din Cluj la 16 august, ora 8,30 seara, adică în momentul în care sosise şi la Zalău, aşadar era „măsluit”. Ordinul nu a fost trimis Biroului Electoral Central, singurul abilitat să decidă dacă se amânau sau nu alegerile, ci a fost transmis primpretorelui Marcu, iar acesta, la rândul lui, urma să-l transmită preşedintelui circumscripţiei electorale, venerabilul protopop Graţian Flonta.
În timpul nopţii, fruntaşii PNR, „printr-un act eroic”, au reuşit să ajungă, din nou, în posesia buletinelor de vot şi le-au restituit secţiilor de votare.
În ziua alegerilor, primpretorul a comunicat protopopului Graţian Flonta că se amână alegerile, însă acesta socotind că ordinul este nelegal şi luându-şi responsabilitatea pentru ordinea şi liniştea din circumscripţie a dat ordin pentru începerea votării.
În aceste condiţii, prefectul a dat ordin primpretorelui să-l aresteze pe Graţian Flonta. Venerabilul protopop nu-şi pierde calmul, se ridică de pe scaun şi-i spune să-l aresteze dacă are cu ce, dar să nu uite că în acea zi el era suveran, în calitatea sa de preşedinte al circumscripţiei electorale, şi-l invită să părăsească sala, dacă nu va da ordin să fie arestat chiar el. Auzind acestea, prefectul l-a chemat la el pe căpitanul de jandarmi şi îi dă ordin şi lui să-l aresteze pe Graţian Flonta. Căpitanul refuză să execute acest ordin, subliniind faptul că în ziua de alegeri primea ordine doar de la preşedintele circumscripţiei electorale şi de la general. Nici fruntaşii Partidului Poporului amintiţi mai sus (Dăianu, Vasu şi Prie), care se găseau la Crasna, nu l-au putut îndupleca pe Graţian Flonta să amâne alegerile, fiind scoşi afară din sala de votare de către acesta.
În sfârşit, prefectul se adresează Biroului Electoral Central judeţean, care se întruneşte de urgenţă la Zalău. Cercetând ordinul venit de la Cluj şi cele întâmplate până atunci, membrii Biroului îi dau dreptate lui Graţian Flonta şi decid continuarea alegerilor. Prefectul nu respectă această decizie şi dă ordin primpretorului plasei Crasna să confişte buletinele de vot. Acesta îl atenţionează că era o ilegalitate ce se pedepsea cu cinci ani de închisoare şi cere ordin scris. Prefectul nu renunţă şi-l sună pe pretorul Gheţie, care acceptă şi ordin verbal şi se deplasează, împreună cu jandarmii, la Crasna, unde confiscă buletinele din această secţie. Între timp, în celelalte 9 secţii se încheiase deja votarea, iar procesele verbale erau întocmite şi semnate16.
Delegaţii secţiilor de votare s-au întrunit la Crasna, unde au totalizat voturile, neluând în considerare secţia de votare din Crasna, deoarece aici procesul de votare a fost întrerupt. Legea electorală prevedea că dacă într-o secţie s-a întrerupt procesul de votare, alegerile erau validate dacă aceasta nu ar vicia rezultatul definitiv. Astfel, a fost proclamat ales candidatul PNR, Ioan I. Lapedatu, care a obţinut 1.613 voturi, iar Al. Hodoş doar 240. La secţia din Crasna, în momentul întreruperii procesului de votare, I. Lapedatu avea 66 voturi, iar Al. Hodoş doar 4 voturi17.
Astfel, se încheiau alegerile parlamentare parţiale din circumscripţia Crasna, judeţul Sălaj, alegeri care au iscat mari pasiuni politice. Este de remarcat curajul, cinstea şi onestitatea protopopului Graţian Flonta, care nu s-a lăsat înduplecat şi intimidat de reprezentanţii administraţiei locale, aceştia dorind câştigarea alegerilor, cu orice preţ, a candidatului guvernamental.
În campania electorală s-au folosit numeroase metode, legale sau ilegale, pentru a atrage electoratul. Astfel, deputatul Aurel Milea a oferit rachiu alegătorilor din localitatea Pecei, în valoare de 100 lei, fără să plătească apoi cârciumarului, un invalid de război, care declară presei, având şi martori, acest incident18.
În anul 1923, în zilele de 17 şi 18 iunie, are loc un eveniment religios important pentru Graţian Flonta şi parohia sa, prin vizitaţia canonică a episcopului diecezei de Gherla, dr. Iuliu Hossu. Parohia Căţelul Românesc (Meseşenii de Sus) nu mai fusese vizitată de către un episcop de 150 de ani, de când vrednicul episcop sălăjean Grigorie Maior a vizitat-o şi a lăsat un document istoric foarte important în registrul parohiei, amintit de preotul Graţian Flonta în „Monografia Sălajului”.
Evenimentul din anul 1923 făcea parte din programul de vară a vizitaţiunilor canonice a episcopului „vizitaţiunilor”, cum a fost denumit Iuliu Hossu, deoarece în timpul păstoririi sale nu a lăsat nevizitat nici un cătun din Dieceza de Gherla. Programul a început pe data de 17 iunie, în parohia Fetindia şi s-a încheiat cu o serbare cultural-religioasă de mare amploare la Şimleu Silvaniei, pe data de 8 iulie 1923, după ce a vizitat toate parohiile de sub Meseş şi Valea Barcăului.
Preotul Graţian Flonta trimite înaintea episcopului șase care, deoarece, spune el, suita episcopului se compunea din 9 persoane, în frunte cu canonicul Dr. Victor Bojor – profesorul de Teologie din Gherla Dr. Giorgiu Bob, protopopul din Zalău, Traian Trufaşiu şi cinci clerici de la Seminarul din Gherla.
Căruţele, în două dintre ele fiind şi tineri din Meseşeni, s-au deplasat în parohia Fetindia pentru a-i aduce pe distinşii invitaţi.
Conform tradiţiei, episcopul a fost întâmpinat la „poarta triumfală” amenajată în mijlocul satului de către primpretorul plasei Crasna, Alexandru Marcu, pe care se găsea decorată inscripţia: „Întru mulţi ani Stăpâne!” De asemenea, porţile locuitorilor pe unde trecea convoiul au fost decorate cu crengi verzi şi flori, cu şterguri frumoase şi icoane.
De la poarta de triumf, episcopul, având în frunte poporul cu praporii bisericii şi în sunetul clopotelor, s-a deplasat la biserică, unde era aşteptat de vrednicul preot-protopop Graţian Flonta, care „prin o înflăcărată şi inimoasă cuvântare salută pe Arhiereu”. Se intră, apoi, în biserică, unde se oficiază cele obişnuite la sosirea de seară, după care se vesteşte liturghia de a doua zi. Biserica a fost plină de credincioşi atât în seara sosirii episcopului, cât şi a doua zi la Sfânta liturghie. La sfârşitul liturghiei, Iuliu Hossu a ţinut „o splendidă cuvântare”, în care „arată bucuria sufletească ce o simte în mijlocul acestui popor credincios – care cu atâta dragoste a venit la biserică, aduce laude binemeritate atât poporului, cât şi părintelui sufletesc, pe care pentru zelul în păstorirea sufletelor în vreme de aproape patru decenii – îl ridică la înalta treaptă de arhidiacon onorariu. Adânc emoţionat pentru această distincţie, bătrânul protopop mulţămeşte Arhiereului”19.
După liturghie, episcopul Iuliu Hossu, împreună cu protopopul Graţian Flonta, vizitează 17 case, „pe unde este întâmpinat cu cele mai călduroase simţăminte de veneraţiune şi dragoste”, iar după ce au servit masa de prânz, episcopul şi-a continuat „drumul vizitaţiunei”, deplasându-se în parohia Căţelul Unguresc (Meseşenii de Jos) şi Crasna, „unde asemenea a fost primit cu mare fast sărbătoresc”20.
Adunarea generală a Astrei din anul 1926 poate fi considerată, credem noi, evenimentul cultural cel mai important al primului deceniu de după Marea Unire, poate al întregii perioade interbelice, care a avut loc la Zalău. În suita de evenimente culturale care au avut loc în perioada 12-14 septembrie, reputatul intelectual blăjean Alexandru Lupeanu Melin remarcă prezenţa deosebită a preoţimii sălăjene: „Încrestăm aici cu mare bucurie, că preoţimea română unită din Sălaj a luat parte la toate serbările „Astrei” în număr deplin, având orator inimos şi mult aplaudat pe Păr. Graţian Flonta din Căţelul, o mândrie a clerului nostru din Sălaj”. De asemenea, împreună cu preotesele și copiii au participat la balul organizat luni seara în sala teatrului orășenesc21.
Ca o recunoaştere a activităţii sale deosebite pe tărâm religios, cultural şi naţional, pe data de 18 aprilie 1930, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer.
Pe data de 1 septembrie 1936 se pensionează şi se stabileşte în localitatea Crasna, unde mai oficiază în anul 1941, ca urmare a expulzării preotului-protopop onorariu Alexandru Cadar, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 194022.
Protopopul Graţian Flonta a decedat în anul 1946, în localitatea Crasna, la venerabila vârstă de 87 ani. Prohodul a fost oficiat de către un sobor de preoţi, în frunte cu protopopul tractual, Liviu Trufaşiu, la Crasna, după care a fost transportat spre Căţelul Românesc, parohie în care a slujit nu mai puţin de 52 de ani, până la pensionarea sa. Iată ce nota preotul Ştefan Şuta, care era administratorul parohiei în acel moment: „După oficierea prohodului, defunctul a fost aşezat pe o maşină însoţit de întreaga Preoţime şi asistenţă îndreptându-se spre parohia Căţălul pe care a păstorit-o cu vrednicie 52 de ani. Convoiul ajuns la intrarea în parohie este aşteptat de întregul popor credincios în frunte cu preotul local care întâmpină sosirea convoiului printr-o elocvenţă ocazională. Întreaga mulţime în sunetul duios al clopotelor se îndreaptă spre biserică unde se continuă prohodul la sfârşitul căruia protopopul tractului rosteşte ponegiricul scoţând în relief bogata activitate a defunctului pe teren religios cât şi cultural-naţional. Corpul defunctului este aşezat apoi spre veşnică odihnă alături de soţia sa în ţinţirimul bisericii”23.
Astfel se stingea din viaţă încă una din marile personalităţi sălăjene, care şi-a pus întreaga viaţă în slujba naţiei sale, pentru propăşirea culturală şi materială. Acum când ne aflăm în pragul anului centenar, am considerat că avem o datorie morală de a aminti câteva crâmpeie din viaţa şi activitatea unei personalităţi sălăjene, care poate constitui un model pentru noi.
Note:
1. Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928, Beiuş, 1928, pp. 164-166 şi 187.
2. Memorialul Besericescu. Căţălul Românesc. 1875-1974 (coord. prof. Floarea Ţurcaş), Meseşenii de Sus, 2011, p. 107.
3. Păstorul Sufletesc (Șimleu Silvaniei), an I, nr. 1, 1 ianuarie 1906; Redăm și sumarul primului număr al periodicului, apărut la data de 1 ianuarie 1906: Partea I: Precuvântarea redacțiunei; Sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru, Isus Christos de Alimpiu Coste, preot; Ziua a doua de Crăciun de Ioan Budișan, preot; Anul Nou, de Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei; Botezul Domnului Nostru, Isus Christos de Grațian Flonta, preot; Duminica după Botezul Domnului de Ioan Budișan, preot; Duminica lui Zacheiu de Avram Dragoș, preot; Vorbire la cununie de Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei; Predică la înmormântarea unei fete tinere de Tit Bud, vicarul Maramureșului; Înaintea Sfintei Euharistii. Meditație de Simion Gogan, teolog.
Partea a II-a: Despre S. Sacramânt a Euharistiei de Augustin Vicaș, protopop; Oratoria sacră de Ariton M. Popa, preot; Cronica. Știri personali. Poșta redacțiunei.
Partea a III-a: Publicațiuni.
4. Ibidem, pp. 1-2.
5. Gazeta de Duminecă (Şimleu Silvaniei), nr. 29, 18/31 iulie 1910.
6. Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, Schiţa monografică a judeţului Sălaj, Şimleu Silvaniei, 1908, p. 6.
7. Memorialul Besericescu. Căţălul Românesc …, p. 107.
8. Ibidem, pp. 62-63.
9. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (ANIC), fond MAI, dos. 17/1921, f. 1-3.
10. Gazeta de Duminecă, 1921, nr. 23, 3 iulie 1921, p. 3.
11. Idem, nr. 24 din 10 iulie 1921, p. 2.
12. Idem, nr. 25 din 17 iulie 1921, p. 3.
13. Patria (Cluj), nr. 165, 29 iulie 1921, p. 3.
14. Idem, nr. 177, 12 august 1921, p. 3.
15. ANIC, fond MAI, dos. 17/1921, f. 11.
16. Patria, nr. 184, 20 august 1921, p. 1.
17. ANIC, fond MAI, dos. 17/1921, f. 12; Patria, nr. 184, 20 august 1921, p. 1.
18. Patria, nr. 193, 31 august 1921, p. 3.
19. Gazeta de Duminecă, nr. 25, 24 iunie 1923, p. 2.
20. Memorialul Besericescu. Căţălul Românesc. …, pp. 74-75.
21. Şcoala Noastră (Zalău), nr. 17-18, 1-15 octombrie 1926, p. 331.
22. Memorialul Besericescu. Căţălul Românesc…, p. 107.
23. Ibidem, p. 88.
Marin Pop
(articol publicat în revista “Caiete Silvane”)
