Argentinianca Marina Belaustegui Keller și-a văzut visul împlinit în Sălaj

Mânată de dorința nemărginită de a-și cunoaște rădăcinile familiei, Marina Belaustegui Keller, o producătoare de film din Argentina a ajuns pe tărâmuri sălăjene.

Povestea începe cu câțiva ani în urmă, pe când s-a hotărât să facă posibilă găsirea rudelor din partea bunicului său, despre care nu știa nimic de la părinți. Singura informație pe care o deținea inițial era numele bunicului – Ivan von Keller.

“Mi-am întrebat mama dacă știe unde s-a născut bunicul meu și dacă era de origine maghiară sau germană, însă am primit un răspuns care nu m-a ajutat, cum că granițele s-au tot mutat de atunci. Desigur, după numele Von Keller m-am gândind că era german, dar prenumele Ivan, ducea spre origine maghiară”, ne-a mărturisit Marina.

Punctul culminant a fost decesul ambilor săi părinți, într-un interval de timp foarte scurt, evenimente care au condus-o iarăși spre reconstruirea arborelui său genealogic.

Informațiile găsite prin intermediul internetului, au dus la concluzia că bunicul său, Ivan von Keller, a fost născut de fapt în România, în orășelul Șimleu Silvaniei, ceea ce a fost un șoc pentru Marina. Plecând de la această informație prețioasă, Marina s-a folosit de rețelele de socializare, prin care cerea ajutor tuturor locuitorilor din Șimleu Silvaniei. În  acest mod, a ajuns și la mine, astfel că am stabilit legătura, pentru a relata pe larg povestea căutărilor ei. Mesajul transmis tuturor, era acesta: “Sunt Marina Belaustegui Keller și îmi caut bunicul, pe Ivan von Keller, care a fost născut în Șimleu Silvaniei. Vă rog să mă ajutați cu orice fel de informație despre această persoană”. Unii răspundeau, alții nu, însă nimeni nu oferea nici o informație concretă, până când, într-o zi, Marina a primit un E-mail care i-a schimbat viața pentru totdeauna. Acest răspuns venea chiar din partea primarului orașului, Septimiu Cătălin Țurcaș, care a ajutat-o în toate demersurile pentru a găsi documentele bunicului său.

“Eu – fiind o persoană religioasă, îl consider pe domnul primar Septimiu Țurcaș, un înger, datorită a tot ceea ce a făcut pentru mine și familia mea. Îl voi purta mereu în sufletul meu, deoarece fără el nu aș fi putut afla nimic” – a spus Marina Belaustegui Keller.

Pe de altă parte, cu ajutorul unei doamne din Cluj-Napoca, pe nume Mihaela Keller, pe care a contactat-o în speranța că ar putea face parte din familia sa, Marina și-a găsit mătușa – Ecaterina, precum și alte câteva rude, pe care a fost foarte încântată să le cunoasca ulterior. Doamna Mihaela Keller, cea care a ajutat-o pe Marina, s-a dovedit a nu avea legătură de sânge, fiind doar o coincidență de nume, însă aceasta nu a ezitat să-i întindă Marinei o mână de ajutor.

“Mihaela Keller mi-a spus că, deși nu face parte din linia de sânge a familiei mele, mă va ajuta totuși să-mi găsesc rudele, fapt ce m-a determinat să am o părere foarte bună despre români în general, primind ajutor neconditionat” – a mărturisit Marina.

“Mătușa Ecaterina mi-a povestit cum bunicul meu și alte rude au murit la Aushwitz. Atunci am primit o altă informație cutremuratoare, că noi avem sânge evreiesc” – a mai spus ea.

Susținută puternic și de soțul său, producătoarea argentiniancă, în vârstă de 57 de ani, a ajuns în Șimleu Silvaniei săptămâna trecută, cu dorința de a realiza un documentar despre familia și bunicul său. Pentru acest film a angajat o echipa de profesioniști din Cluj-Napoca, cu ajutorul căreia a strâns deja materialul necesar. Urmează să monteze cadrele în Buenos Aires, având în vedere un rulaj al filmului, de aproximativ o ora și 15 minute. Marina Belaustegui Keller și-ar dori ca premiera filmului să aibă loc la Festivalul de Film de la Cluj-Napoca, însă nu ar exclude nici o posibilă lansare a acestuia la alte festivaluri de film din Europa. Pentru terminarea documentarului, va fi nevoie de sponsorizare, până acum, Marina susținâdu-și proiectul din bugetul personal.

“În realizarea acestui film, țin foarte mult la redarea întregului adevăr istoric al familiei mele, la onoarea și  menținerea în memorie a bunicului meu, Ivan von Keller” – a declarant producatoarea printre lacrimi.

Reporter: După acest documentar, îți dorești să realizezi și un alt film în România?

Marina B. K.: Desigur, deja m-am și gândit la un film despre Transilvania, zonă care merită să fie promovată în toată lumea.

Reporter: Ce te-a impresionat cel mai mult aici, de când te afli pe meleagurile noastre sălăjene?

Marina B. K.: Cel mai mult m-au uimit oamenii cu suflet blând, care îmi vorbesc frumos, deși nu mă cunosc, dar îmi știu povestea și mă ajută să-mi îndeplinesc visul.

Reporter: Care este cel mai rău lucru pe care îl cunoști despre România?

Marina B. K.: Am auzit și apoi m-am documentat asupra perioadei comuniste în România. Știu că acest lucru a adus multă suferință întregului popor român.

Reporter: Ce vei lua de aici în suflet, la plecarea în Argentina?

Marina B. K.: Oooh, voi lua în suflet fiecare om bun și fiecare copac, deoarece copacii de aici i-au văzut fața bunicului și l-au cunoscut.

Reporter: Când plănuiești să te întorci în România?

Marina B. K.: Abia astept să mă întorc aici, în 2019. Data viitoare voi veni cu soțul meu și întreaga familie din Buenos Aires.

Argentinianca noastră (mi-a mărturisit că deja se simte româncă) a avut un program extrem de încărcat. Aceasta a participat la inaugurarea unui sector nou de fotografie, la Muzeul Holocaustului, din Șimleu Silvaniei, la un eveniment pentru biciclisti amatori, desfășurat prin împrejurimile orașului, a vizitat galeriile subterane ale fabricii de vinuri spumante “Silvania” și deasemenea, a fost prezentă la festivalul medieval anual “Bathory Fest”.

Marina  nu are copii, însă colegii din echipele de filmare o îndrăgesc, spunându-i “Ma Mai”, pentru caracterul ei protector – matern, pe care îl adoptă față de aceștia. Este o fire extrem de sociabilă și sensibilă, dar în același timp, este o femeie puternică și mai ales curajoasă, drept dovadă că a reușit să- și îndeplinească visul, îndepărtând orice obstacol.

Interviu realizat de Florina Man