Cum ne mai „distrăm”? Cum vor ei!

Un subiect pe care rubrica Editorial a cotidianului nostru îl dezbate frecvent, dintr-o necesitate ce devine tot mai apăsătoare pentru sălăjenii de toate vârstele, este sărăcia culturală ce bântuie județul nostru de la un capăt la altul. Să lăsăm deoparte eternele activități derulate de instituțiile de cultură județene și municipale, care, toate pe linie, au un numitor comun, anume sunt căzute în desuetudine și emană un plictis frate cu moartea și să încercăm să înțelegem de ce niciodată, în Zalău, dar și în celelalte orașe sălăjene, nu avem parte de piese de teatru, spectacole ale unor trupe de dans profesioniste (nu doar cele populare, care alcătuiesc 99,9 la sută din tot ceea ce înseamnă spectacol în județ) trupe de balet din țară și străinătate, spectacole de muzică pop, rock, clasică susținute de artiști care au fost sau sunt în prezent în vogă, sau orice altceva ce ține de un divertisment de calitate. Pe de o parte, nu există o educație în acest sens. Însă, și educația asta, trebuie făcută de cineva, ea nu se face de una singură. Iar dacă nu ai un cap care să conceapă, să își facă meseria pentru care este plătit, studiind săptămânal ofertele la nivel național și, de ce nu, internațional, că doar suntem ditamai țara europeană, atunci deja prima hibă am detectat-o.

Păi de unde evenimente de calitate, diverse, care să/și merite banii, dacă la noi toți capii care iau bani grei pentru funcțiile pe care le ocupă ne sufocă sistematic cu lucruri de care literalmente ne-am plictisit? Mâna sus, care dintre voi a văzut în ultimii ani evoluând pe o scenă din județ, un artist român sau străin de muzica pop (sau muzică ușoară cum îi spunem noi) o trupă de calibru (să lăsăm Zilele Zalăului, că le băgăm mereu în față ori de câte ori cârcotește cineva din public) un actor din garda de de aur a artiștilor, de care nu ne vom mai bucura multă vreme, ce dansator celebru sau ce trupă de dans care să rupă scena cu altceva decât cu țâpurituri? Nicio mână ridicată? Nici măcar o mânuță? Nu, pentru că nici copiii nu au parte de evenimente la un nivel ceva mai ridicat decât nivelul asfaltului… unde mai mâzgălesc cu creta atunci când uită de tablete și telefoane. Și îi mai vrem educați, culți, dornici să învețe și să devină nu doar oameni integri și de calitate ci și rafinați, sensibili, atenți la lucrurile frumoase.

Fără să fiu rău cu cineva sau să dau cu piatra în vreo instituție, în afară de două trei târguri lovite de un dezinteres justificat din partea publicului, lăzi de zestre sau festivaluri care sunt, în fapt, un șirag trist format din cinci tarabe pe o alee din parc, lansări peste lansări de carte cu conținut mai mult sau mai puțin interesant, lecturi, câte un festival de film care, de fapt, reprezintă două proiecții chinuite, oferite așa ca să mai umplem statisticile. Evenimentele trâmbițate de instituțiile județene cu ocazia centenarului au rămas și ele prin statistici, oricum nu reprezentau ceva ce ne-ar fi dat pe spate însă la noi totul pare făcut doar ca să fie bifat și pentru a avea o justificare în cheltuirea banilor. Chiar dacă avem evenimente pe ici pe colo, sunt sărace, lipsite de vlagă, conțin lucruri care nu interesează pe nimeni. Însă niciunul dintre factorii de decizie nu vrea să accepte acest lucru.

Ideație demnă de nivelul retardului, lipsă de diversitate, lipsă de culoare, de inedit. Ne uităm mereu, cu gura căscată, ca la eclipsă, la alte județe. Festivaluri de teatru și film dar… festivaluri, nu glume, festivalul baloanelor cu aer cald, festivalul zmeelor (imaginați-vă ce ar însemna un astfel de festival pentru copiii sălăjenilor!) festivalul dulciurilor, al înghețatei, festivalul berii, festivalul cârnaților și câte și mai câte, dar toate de amploare, bine organizate și mai ales promovate așa cum trebuie. Avem și noi câteva însă este șocant de-a dreptul cum de nimeni nu se întreabă de ce lumea, totuși, nu vine! Oare noi suntem bătuți în cap și absenți la orice mișcare culturală din județ? Sau ei sunt de vină prin faptul că promovează mereu aceleași evenimente perimate, depășite de timpuri, cu iz comunist? Intrați, vă rog, dacă aveți răbdare, pe paginile de Facebook ale celor mai mari instituții din județ, care au în atribuții și asigurarea unui climat artistic și cultural proaspăt și de interes. Numărați, vă rog, câte depuneri de coroane, marșuri de tot felul (absurde și discriminatoare în cea mai mare parte),  elogii, omagii, discursuri, evenimente care, deși (undele) sunt necesare și oportune, reprezintă TOTUL.

Lucru care oricum l-ai lua, nu este normal. Este necesare o schimbare drastică nu doar în concepții, ci și în felul în care aceste proiecte primesc, în mod tragic pentru noi, aprobarea. Sălajul e al nostru, Zalăul e al nostru, banii sunt, în cea mai mare parte, ai noștri. Nimeni nu ne întreabă niciodată ce vrem, ce ne-am dori să mai vedem. Nimeni nu ne oferă nici cel mai mic motiv să ne îmbrăcăm și noi frumos, la patru ace, să ieșim seara pe bulevard și să alegem măcar din două-trei, un eveniment, un spectacol, o serată, orice ne-ar putea scoate din climatul universal de sărăcie și din rutina aceasta ucigătoare pe acest segment. Greșim cu toții, pentru că suntem oameni.

Dar atunci când nu învățăm niciodată lecția, când mergem înainte, după șabloane tocite, chiar dacă avem semnale clare că nu e în regulă și că evoluția presupune mereu schimbare în bine, un pas ferm pe care să-l ții cu alții, poate mai deștepți decât tine, dorința și dragul față de oameni, toate acestea și multe altele care la noi sunt lipsă, atunci mâine vom fi și mai rău decât suntem azi. Și nu, nu ne merităm soarta! Nu trebuie să rostim mereu cea mai de rahat consolare „Păi se poate și mai rău decât atât!”. Pentru că niciun om din acest județ nu merită să suporte la infinit mediocritatea, răspunsurile justificative trase la xerox, mereu aceleași, lipsa de interes și sfidarea care se încolonează mereu sub formă de scut atunci când cineva mai îndrăznește să mai arunce câte o întrebare sau sugestie, dincolo de gardul tot mai înalt al autorităților.