# Tristețe mare în unele mașini care efectuează serviciul de taximetrie în micul Zalău. Nu că șoferii ar fi foarte supărați pe viață, deși motive să râdă în hohote, zi-lumină, n-au nici ei. Dar o mizerie și un miros în câte un habitaclu, fraților, de îți ajunge vârful stomacului la omulețul din gâtlej. Că nu sunt bani – e de înțeles: cine dracu a văzut bani serioși în orașul ăsta? Că un interior de mașină de producție autohtonă, chinuită și purtată prin toate gropile municipiului zi și noapte, nu poate să miroasă a Bentley, e logic. Dar de la asta și până la o minimă activitate de curățenie, aerisire, întreținere a tapțeriei și podelei auto, e de discutat. Oameni buni, dragi patroni: dacă unii șoferi așa sunt ei, mai neglijenți, pot fi așa în afara orelor de program, că doar nu-i controlează nimeni; dar când desfășori un serviciu plătit de cetățean, se impun totuși câteva reguli de igienă și respect față de călător. Și față de tine, ca firmă, în definitiv.
# Zilele Zalăului continuă să fie, în perioada de “după”, pe buzele zălăuanilor. Cu bune și rele, sărbătoarea sălăjenilor de pretutindeni mai constituie, încă, un subiect de dezbateri printre cetățeni. Unul dintre subiecte, “firebinte” l-am putea numi, a fost cel legat de focul de artificii. Toate bune, frumoase și luminoase, doar că mai mulți zălăuani s-au trezit cu cartușele de la artificiile proaspăt lansate în văzduh, fix la picioarele lor. Unii s-au speriat, alții au sărit ca arși, copiii au fost repede ghemuiți de către părinți, prin colțurile parcării. Spațiul mic, destul de impropriu, din care au fost lansate artificiile, poate și o direcționare a acestora nu tocmai ca la carte, ar trebui să reprezinte pe viitor un subiect de cercetare pentru autorități, pentru ca artificiile să rămână exact ceea ce trebuie să fie, un prilej de bucurie și admirație și nu altceva.
