Daniel Mureşan
Pe teritoriul actual al României, primele mărci poștale aflate în circulație au fost cele austriece. În anul 1850, prima emisiune: vultur cu două capete, iar în anul 1858, a doua emisiune: efigia împăratului spre stânga. Timbrele au circulat îndeosebi în Transilvania, dar și în Moldova și Muntenia.
În Monitorul Oficial al Moldovei nr. 54, din 1 iulie 1858, se anunța apropiata punere în circulație a primelor mărci poștale. Stabilirea taxelor de pe timbre (27, 54, 81 și 108 parale) era influențată de francul francez, care la cursul visteriei Moldovei din acea dată era chiar de 108 parale. Desenul central al timbrelor era compus dintr-o reprezentare heraldică a stemei Moldovei, și anume capul de bour, circular, cu un diametru care variază în funcție de valoare, de la 19,5 mm la 20,25 mm. Pe marginea interioară a cercului, cu caractere chirilice, se află scris, greșit de altfel: PORTO SCRISORI. Corect era FRANCO SCRISORI. În partea de jos a cercului este desenată goarna poștală, simbol universal al Poștei, în interiorul acesteia găsindu-se valoarea taxei pentru fiecare marcă poștală.
Cele patru valori corespundeau pentru:
– 27 parale pentru scrisori simple, cu greutate de 2,5 dramuri (8,07 grame) și pe o distanță de 8 poște (aproximativ 160 de kilometri).
– 54 parale pentru scrisori simple, cu greutate de 2,5 dramuri, dar pe o distanță de peste 8 poște; scrisori simple, în greutate de 2,5 – 5 dramuri, pe o distanță de 8 poște; scrisori recomandate, cu greutate și distanța prevăzută pentru valoarea de 27 de parale.
– 81 parale pentru scrisori simple, cu greutate între 2,5 și 5 dramuri, pe o distanță de cel mult 8 poște.
– 108 parale pentru scrisori simple, cu greutate între 5 și 7,5 dramuri, pe o distanță de 8 – 16 poște; scrisori simple, cu greutate între 7,5 și 10 dramuri, pe o distanță de cel mult 8 poște; scrisori recomandate, cu greutate până la 2,5 dramuri, pe o distanță de 8 poște cu retur recipisă; scrisori recomandate, cu greutate între 2,5 și 5 dramuri, pe o distanță de 8 poște.
Prin adresa nr. 5895/01.07.1858, Ministerul de Finanțe al Moldovei face cunoscut Atelierului de Timbre că se vor confecționa patru clișee pe care se vor imprima 24.000 de mărci poștale, repartizate astfel:
– 6.000 de bucăți a 27 de parale
– 10.000 de bucăți a 54 de parale
– 2.000 de bucăți a 81 de parale
– 6.000 de bucăți a 108 de parale.
La tipărirea mărcilor nu s-a folosit o hârtie specială, ea fiind procurată de la magazinele din Iași. Din această cauză, grosimea mărcilor poștale variază. Și culorile hărtiei diferă, găsindu-se diferențe chiar la aceeași valoare. Iată o succintă clasificare a culorilor:
– hârtie roz pal – roz viu la mărcile de 27 de parale imprimate cu cerneală neagră
– hârtie verzuie la mărcile de 54 de parale imprimate cu cerneală verde
– hârtie albăstruie la mărcile de 81 de parale imprimate cu cerneală albastră
– hârtie roz pal la mărcile de 108 parale imprimate cu cerneală albastră.
Primele timbre Cap de bour sunt utilizate la Oficiul Poștal din Iași, începând cu 16 iulie 1858. În luna septembrie, Ministerul de Finanțe hotărăște schimbarea tarifului poștal, astfel că de la 1 noiembrie nu mai circulă prima emisiune Cap de bour. Din datele arhivelor Direcției Poștelor, mărcile poștale au fost întrebuințate astfel:
– 21 iulie – 31 octombrie la Iași
– 4 august – 31 octombrie la Bacău, Bârlad, Botoșani, Dorohoi, Fălticeni, Focșani, Huși, Mihăileni, Piatra, Roman, Tecuci și Vaslui
– 2 septembrie – 31 octombrie la Galați.
După inventarierea făcută de Direcția Poștelor, numărul mărcilor nevândute a fost de 12.308. Nici până azi nu se știe care a fost soarta timbrelor nevândute, majoritatea specialiștilor fiind de părere că ele au fost distruse.
Datorită rarității mărcilor Cap de bour, ele au fost falsificate încă din secolul XIX, mai mult sau mai puțin reușit.
Bibliografie:
– VAL. TEBEICA – Primele mărci poștale românești, Editura Meridiane 1962
– KIRIAC DRAGOMIR – Catalogul mărcilor poștale românești, București 1974
– Colecția revistei FILATELIA
– Colecția revistei CURIERUL FILATELIC
Articol apărut cu sprijinul Asociaţiei Colecţionarilor din Sălaj; www.colectionarisalaj.ro
