Neam de experți

Daniel Săuca

Peste tot, experți. Vorba unui celebru doctor sălăjean, nu te mai poți întoarce că peste tot sunt experți. Românii sunt experți în (aproape) orice. În mersul trenurilor, în construcția de autostrăzi, în legislație, în medicină, în administrație publică, în siguranță națională, în organizarea de evenimente, în politică și fotbal (evident), în finanțarea echipelor de handbal, volei și fotbal, în canalizări, în redactarea de articole și mai ales de editoriale, în realizarea de emisiuni, în cultură (e chiar fain să constat cum agramați & analfabeți funcționali își dau cu părerea, omniscienți, despre cultură & cărți), în tot ce „mișcă”, de-a valma: învățământ, sănătate, apărare, sport, transporturi, agricultură, finanțări europene, fiscalitate, colectarea de taxe și impozite, asistență socială, spitale, plăcuțe de înmatriculare (cu sau fără mesaje de „bine” pentru actualul partid de guvernământ), zile de post, construcția de biserici, turism, pescuit. Nu e de râs. De prea multe ori ascult/văd personaje (cu sau fără aură de analiști dinozauri) care sunt atât de siguri pe ceea ce spun (public) încât par cei mai redutabili experți în… nanotehnologii. Nicio urmă de minimă îndoială & bun-simț, niciun îndemn la prudență. Nu e de râs. S-a ajuns aici, destul de probabil, și pentru că (așa cum arată toate sondajele trecute și mai recente) românii nu mai au încredere în instituțiile statului, în specialiștii din aceste organisme publice și în cei care ar trebui să ne conducă pe noi culmi… Nu mai au încredere probabil pe bună dreptate: destule instituții nu dau doi bani nici pe comunicarea eficientă și transparentă, în timp ce se confruntă cu probleme serioase, printre care menținerea unui corp de specialiști, de experți. Nu știu dacă haosul de la noi e „altfel” decât haosurile de aiurea. Sunt însă aproape convins că bulibășeala românească post-decembristă dă socoteală, în primul rând, de incompetența prea multor lideri ce au condus această țară, de sus până jos. Și apoi de noi toți: de foarte multe ori credem, fără să ne îndoim, ceea ce ni se spune/transmite. Mai nou, dăm „like”-uri într-o veselie. La prea multe prostii…