După foarte mulți ani în care statul roman – în speță partidele care s-au perindat pe al putere – a încurajat lenea, bătaia de joc și hoţia faţă de munca cinstită, săptămâna trecută, președintele a promulgat legea care prevede stoparea ajutorului social în cazul în care un beneficiar refuză să se angajeze atunci când i se pune la dispoziţie un loc de muncă. Pentru cei care nu știu, în 20 iunie, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care dreptul la ajutor social încetează în cazul refuzului unui loc de muncă oferit, una dintre rarele inițiative care, putem spune, mai fac astăzi cinste funcției de deputat.
Potrivit noilor prevederi, refuzul unui loc de muncă oferit sau refuzul de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, atrage încetarea dreptului la ajutorul social, iar familia sau persoana respectivă poate solicita un nou drept după o perioadă de 12 luni de la data deciziei de încetare a dreptului la ajutorul social, prevede iniţiativa pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
O altă modificare prevede că persoanele care primesc ajutor social trebuie să facă muncă în folosul comunităţii, în cuantumul banilor primiţi. La solicitarea primarului, beneficiarii de ajutoare sociale au obligaţia de a presta lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pentru sumele pe care le primesc din partea statului. Cum de altfel ne așteptam, vestea nu pare să fie pe placul asistaţilor social, obişnuiţi să stea cu mâna întinsă la mila comunităţii, însă, iată că a sosit momentul în care cineva închide robinetul cu pomeni pentru toți cei care au făcut o obișnuință din a tăia frunze la câini.
Dacă e să ne raportăm la partea plină a paharului, chiar dacă a venit destul de târziu, după ani de așteptare, proiectul acesta de lege arată că, în România, mai există speranță. Iar dacă ne uităm la partea goală a paharului, inițiativa poate fi interpretată și ca un gest disperat al celor de la putere, care au ajuns cu pomenile la fundul sacului, iar acum sunt obligați să renunțe la actele de caritate. C-o fi una, c-o fi cealaltă, proiectul de lege este mai mult decât binevenit.
Însă lucrurile sunt stâns legate și de modul în care primarii vor reuși să-i pună la muncă pe asistați în folosul comunităţii. Potrivit proiectului de lege, primarii au obligaţia de a întocmi planul de activităţi sezoniere pe baza solicitărilor primite de la persoane juridice, de la persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale care au nevoie de forţă de muncă şi funcţionează pe raza unităţii administrativ-teritoriale, iar planul de acţiune aprobat se afişează la sediul primăriei, cu toate detaliile privind activităţile sezoniere, beneficiarii de lucrări, precum şi repartizarea persoanelor beneficiare de ajutor social.
Una peste alta, trebuie să recunoaștem că țara noastră s-a transformat, în ultimii 29 de ani, într-un stat social, un stat care plăteşte din împrumuturi salariile bugetarilor, pensiile şi ajutoarele sociale. Dacă primele două categorii sociale au toate drepturile legale și morale să intre în posesia acelor sume de bani, ceilalți, asistații social sunt niște indivizi care nu au muncit nici măcar o oră în viaţa lor. Trist și revoltător, în același timp, este că unii dintre ei nici nu vor să o facă, astfel că societatea le-a etichetat ca “putori”. Acestora li se pare că, în schimbul unui vot, li se cuvine tot şi că pot beneficia de ajutoare sociale toată viaţa, fără să miște un deget. Ceea ce, odată cu promulgarea acestei legi, nu mai trebuie să se întâmple. Sigur, nimeni nu se așteaptă ca, așa, peste noapte, să se schimbe și mentalitatea unora dintre semenii noştri privind munca. Însă, toate au un început. Inclusiv acest pas mic pentru societate, dar mare pentru normalitate.
