Nu ne mai facem bine! Deși exemplele pe care le avem aproape săptămânal, oferite de inconștienți care transmit live de la volan, de parcă cineva ar fi interesat să vadă cum te strâmbi și cum debitezi prostii în timp ce conduci, totuși, se moare pe capete în continuare pe drumurile României, sau pe cele din alte țări. Când te hlizești la telefon în timp ce te afli în trafic și dai intempestiv ochii cu moartea, nu se numește ghinion. Se numește prostie. O prostie în forma cea mai pură și periculoasă sau se numește ignoranţă, inconștiență.
După caz, fiecare dintre acestea au câte un preț, inclusiv prețul vieții tale, al pasagerilor sau al altor participanți la trafic absolut nevinovați. Nimic, cu atât mai puţin pe drumurile pe care călătorim, nu se întâmplă din “ghinion”, ci dintr-un motiv cât se poate de clar sau un cumul de motive ori evenimente înlănţuite, care au o logică, o cauză şi evident un efect. Dacă tamponările sunt un lucru obişnuit deja sau datul în gropile drumurilor “moderne” de care beneficiază multe trasee comunale sunt lucruri pe care ţi le asumi înainte de a te urca la volan ca pe un lucru inevitabil, atâta timp cât nu avem de-a face cu răniri sau nenorociri mari, mai adresăm o urare de bine autorităţilor, mai facem un puseu de tensiune sau ne stricăm un început de zi însă, cum-necum, trecem peste şi mergem mai departe, în continuarea vieţii. Tragediile de pe şoselele sălăjene însă nu ne pot lăsa indiferenţi.
Frecvenţa cu care acestea se întâmplă, mai ales în ultimele luni, reprezintă o problemă peste care nu putem şi nu avem voie să trecem cu uşurinţă. Iar pentru ca lucrurile să fie şi mai negre decât “negrul” unei astfel de situaţii, victime ale acestor evenimente cumplite cad, tot mai des, copii, adolescenţi, tineri care nici nu au apucat să simtă cu adevărat gustul vieţii. Dacă Poliţia organizează acţiuni, filtre şi radare, nu e bine. “Suntem judeţul cu cele mai multe controale pe cap de participant la trafic”, spun unii. Personal, nu văd nimic rău în asta şi atât timp cât mă ştiu un şofer care respectă nu doar regulile de circulaţie, cât mai ales pe ceilalţi participanţi la trafic, nu am o teamă sau o problemă în a vedea echipajele de poliţie cum stau la pândă.
Dacă nu stau, iar nu e ok pentru unii, pentru că “îi plătim din banii noştri şi ei stau la căldurică sau în briza aerului condiționat, după cum e anotimpul, în loc să iasă pe traseu, să ne facă şi să ne dreagă, să ne păzească şi să organizeze traficul”. Deci, privită dintr-o parte, e rău, din cealaltă, nu e bine. Nici măcar poliţiştii, însă, nu pot face minuni. Nu ştim nici câte vieţi au fost salvate de radarele de pe raza oraşelor şi comunelor sălăjene, câţi şoferi sau pietoni au scăpat teferi doar pentru că au redus drastic viteza sau au fost mai atenţi la deplasările pe carosabil, pentru că au văzut o maşină inscripţionată cu Poliţia Rutieră sau au primit din timp semnale că în zonă sunt controale. Cu siguranţă, multe vieţi au fost salvate fără să ştim. Cu toate acestea, vedem bine cum cei care se ocupă cu strâmbarea legilor, au mai inventat una, aceea prin care radarul se anunță pe drumurile publice prin… indicatoare rutiere. Evident, doar la noi e posibil așa ceva.
Sloganurile care ne scot din sărite de multe ori, de genul “Centura de siguranţă, centura vieţii” sau “Viaţa are prioritate” “Viteza ucide” şi multe altele, privite în adevăratul lor înţeles şi având în minte tragediile familiilor care îşi plâng copiii şi pe cei dragi din aceste cauze, ne-ar face cu siguranţă să tresărim și să nu le mai considerăm obositoare. Ne-ar face să uităm literalmente de telefonul mobil în faţa volanului şi să-l lăsăm să sune dacă sună şi eventual, să oprim în primul loc care ne permite să vorbim şi să rezolvăm în siguranţă problema pentru care am fost sunaţi. Să purtăm şi noi, ca şoferi, centura, la fel și fiecare ocupant al autoturismului, indiferent pe ce loc se află. Trebuie doar să vrem, şi să ne gândim de două, chiar de trei ori înainte de a face ceva care ne-ar putea costa… totul. Şi pe noi dar şi pe cei dragi. Să fim optimişti, calmi şi înţelegători, chiar şi cu cei care ne “calcă” de multe ori pe nervi şi să avem mereu parte de drum bun și de îmbrățișarea celor dragi atunci când ne întoarcem acasă.
