Asistam in ultima perioada la o avalansa de cauze solutionate defavorabil pentru cetateni, in dreptul intern. Astfel, tot mai multi oameni nedreptatiti apeleaza la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in speranta unei decizii juste. Acest lucru se datoreaza, in mare parte, apropierii implinirii termenului de prescriptie, in care putea fi intentata actiune pe baza legii 221/2009 ce prevede condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Proportional cu numarul proceselor intentate la CEDO au inceput sa apara si sentintele favorabile, care atesta incalcarea drepturilor omului si obliga statul roman, pe baza legii 221/2009, sa acorde despagubiri morale si materiale celor care au suferit abuzuri in timpul regimului comunist.
In Romania, legea permite oricarei persoane care a obtinut o hotarare de condamnare a statului roman sa adreseze instantelor judecatoresti o cerere de revizuire a hotararii pronuntate de catre instantele romane. Asa se face ca revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere si in cazul in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate. Termenul de exercitare a acestei cai de atac extraordinare este de trei luni de la data publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
Pentru a produce efecte, o hotarare CEDO trebuie sa devina definitiva. Obligatiile de plata ale Statului devin scadente in termen de trei luni de la definitivarea hotararii.
O hotarare este definitiva cand:
