# ”-Auzi mă omule, zîce că danger electric shoc, no, cum îi aia?”, își întreba deunăzi omul, o femeie care aștepta busul în stația de lângă Lidl. Așa nedumerită se uita femeia la panoul cel misterios încât era cât pe ce să pună și mâna pe el. Nu știm dacă s-a gândit că ar putea fi un aparat contra reumatismului, că așa mai văzuse ea pe la stațiune, în anii 70, sau s-a întrebat de ce mama sărăciei nu scrie și în limba română, cum vine cu electricăl și cu dangerul aista. Sfătuim pe această cale proprietarii acestor transformatoare sau ce-or fi (dulăpioare care, după cum anunță afișul în limba engleză, prezintă un mare pericol dacă sunt atinse) să pună într-un colț și un afiș, mic-grupat, care să anunțe rumânul că dacă pune dejetul acolo, îl iau trepidațiile. Un “colț românesc”, să-i spunem, căci, până una alta, suntem în Zalău, Sălaj, România. Uniunea Europeană… da…
# Am rămas ai nimănui, noi, sălăjenii, după ce aproape toate autoritățilie locale și județene și-au luat tălpășița către plajele cu nisip fierbinte și valuri înspumate, ori către cărările de munte. Dai cu tunul nu mai vezi picior de șef prin instituții, că, știți cum e – dacă nu pleci în grup, degeaba mai pleci! Ăștia, rămași veșnic acasă, suntem așadar de capul nostru în aceste săptămâni de așa-zis “vară”. Nu că am fi altfel când ei sunt prin birouri, doar că mai ai cu cine să mai schimbi o vorbă la telefon. În caz că ai nevoie de vreo informație. Le urăm concedii plăcute și reconfortante și îi așteptăm să revină la butoanele județului cu forțe proaspete.
