“Cu greu reuşesc să mă mai ţin de la o zi la alta, să supravieţuiesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care mi-o mai dă ca să mă pot bucura de ea. Nu mai am putere să mă lupt şi cu statul, deşi singurul impediment pe care îl am este un acord cu o clinică din Europa care să mă salveze. Este extrem de frustrant şi umilitor prin ce am putut să trec, dacă eram membru al oricărui alt stat din Europa eram salvat până acum”.
Asta spunea, cu doar câteva zile înainte ca statul roman să-l ucidă, tânărul brașovean care aștepta ca autoritățile române să îi dea, nicidecum să îi ofere, drepturile constituționale pe care le avea: dreptul la viață și dreptul la sănătate. Chiar dacă românii de pe întreg cuprinsul țării și-au dat mâna și au pus, fiecare din puținul său, umărul la strângerea sumei necesare pentru transplant, lucru reușit în cele din urmă, uite că acest tânăr care avea tot viitorul în față, a ajuns în groapă prin nepăsarea, indolența, nesimțirea și mâna criminală a statului nostru. Stat reprezentat de Guvern, de Parlament, de Președinție și de fiecare dintre politicienii care conduc ministerele sau instituțiile responsabile.
Nimeni nu i-a auzit strigătul de disperare, nimeni nu a făcut ceea ce oricare altă țară ar fi făcut în mai puțin de 24 de ore, nimeni n-a mișcat un deget, pentru că preocuparea noastră principală e salvarea Stafiei de la Telemorman sau bunăstarea celor care au deja cât pentru două vieți, dar mai vor. În locul acestui tânăr putea fi oricare dintre noi. În locul părinților care plâng acum, blestemându-i pe cei care dau directive de la tribunele țării și găsesc mereu explicații inclusiv pentru astfel de drame, ar putea fi orice cuplu de părinți din țara asta terminată la propriu, pentru că de la cel mai mic până la cel mai în vârstă român, suntem cu toții victimele acestor nemernici. Dincolo de această dramă care a sensibilizat poporul român prin felul în care s-a produs, o cronică a unei morți anunțate de conducătorii noștri, stau dramele sau necazurile românilor abandonați de orice sprijin sau urmă de dreptate, în țara lor.
În timp ce țara era luată de ape, casele oamenilor puse la pământ, sate și orașe distruse de furia apelor, politicienii și conducătorii noștri dădeau interviuri pe la televizor. Nu am auzit pe nimeni să spună ca măcelul pădurilor va fi, în sfârșit, stopat pentru totdeauna, că austriecii care ne-au furat, evident, cu acordul nostru, pădurile și aerul nu vor mai putea pune piciorul nici măcar la liziera unei păduri, în loc să îți asumi umil că n-ai fost capabil, ca stat român, să faci o lege robustă, aspră, timp de 30 de ani. E o lălăială și o lipsă de asumare și în această tragedie națională, încât rămâi pur și simplu stană de piatră. Blonda bătută în cap ne prezintă statistici, le turuie ca pe “Tatăl Nostru” și habar nu are nici ea ce îndrugă, daddy a ajuns ca un bolnav în stadiu terminal, galben la față, cu ochii duși în fundul capului, de atâtea griji și rele, opoziția merge înainte cu un conducător de oști care o va duce, și pe ea dar și pe noi, așa cum ne-a obișnuit, pe un drum închis.
Cine ne mai poate salva? Probabil vreun extraterestru, că altă șansă, în altcineva, nu cred că mai avem. Despre ce să vă mai spun? Despre prăbușirea iminentă a pieței muncii? În Sălaj nimeni nu mai vrea să- muncească. În țară, la fel. Nu mai găsești un tâmplar, un electrician, un zugrav. La marile companii personalul se împuținează, pentru că toată lumea și-a dat seama că statul nu face nimic în sprijinul patronilor, iar patronii la rândul lor au senzația că cineva le mai muncește pe 400 de euro, zi-lumină. Peste tot, în toate vitrinele, pe toate chioșcurile sau în stațiile de autobuz, afișe cu angajări. Nu, nimeni nu le mai bagă în seamă! Răstimp, în micul nostru Sălaj, lucrurile merg bine sau foarte bine doar pentru cei care s-au apucat acum să vopsească în roșu până și trecerile de pietoni. Adică, dacă tot avem un oraș murdar, urât și subdezvoltat, de ce să nu ne batem joc de el până la capăt?! Ne ducem traiul cu slujbele de la biserică, festivaluri expirate, recitaluri de harpă și depuneri de coroane, acolo unde autoritățile se trag în poze ca noi, proștii lor, să vedem cât sunt ele de impresionate și de grijulii față de trecutul glorios al țării noastre. Așa o fi, dar cu viitorul nostru, al copiilor noștri, cu noi toți, cum rămâne?
Poporul ăsta stă pe un butoi de pulbere. Să vă ferească Ăl de sus de furia lui, aia mare, necontrolată, aia care îi poate scoate în stradă cu milioanele, și nu la ordin, rugați-vă să scăpați teferi pentru că ce e mai rău, e pe cale să izbucnească. Oamenii s-au săturat, țara se prăbușește la propriu, viitorul, cu tot cu speranțele care ne mai țin în picioare, se duc de râpă. Chiar dacă nu vor exista legi care să vă judece pentru toate atrocitățile pe care le faceți zi de zi, pentru că legea, cum se știe, tot voi o faceți, există legea aceea divină, poate doar asta să vă pedepsească într-un final, pe fiecare dintre voi, criminalii acestui popor. Pentru tot ce ați făcut, dar și pentru ceea ce nu ați făcut, transformându-ne pe toți în niște prizonieri în propria noastră țară.
Da de unde! Protestele s-au stins încet-încet sau sînt foarte palide, au venit concediile, gașca PSDALDEUDMR și-a făcut mendrele taman acum, nu vă iluzionați că la toamnă sau la iarnă va fi ceva, tinerii îți dau seama tot mai clar că trebuie să părăsească România. La „revoluție” aveam 35 de ani, cu mintea de acum îmi spun că trebuia să plec, în loc să-mi duc bătrînețile într-o țară stăpînită de analfabeți și tîlhari!
Bineînțeles că nu putem beneficia de transplant din moment ce în județul Sălaj nu sunt identificați donatori de organe. Ce faceți doamna doctor BOTA MIHAELA, în calitate de coordonator al programului de transplant? Câți donatori ați identificat de când sunteți în această funcție? Ați fi la fel de nepăsătoare si daca cineva drag dumneavoastră ar avea nevoie de transla? Sau v-ați baza pe relații? Câtă vreme nu faceți nimic pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie de organe, mai bine v-ați da la o parte si să lăsați e cineva care vrea să facă treabă și să salveze vieți. Din cauza unor indolenți ca dumneavoastră a murit și CĂLIN FARCAS! Oare câți pacienți trebuie să mai moară?
Te doare sufletul iar mintea cu greu mai refuza sa accepte asemenea atrocitati!! Cum bine ati spus in articol , doar dreptatea Divina ii va mai potoli, exact cand se vor astepta mai putin si unde ii va durea mai tare! Imi spunea bunica odata..ea a prins multe vremuri de multe feluri, dar asa rau ca acum nu s-a pomenit niciodata, desi ea draga de ea multumeste in fiecare zi pentru tot -dar nu lor ci Lui…, deci spunea foarte bine „oare de ce mama nu se pot intelege ei intre ei, sa se puna la cale acolo toti la o masa, ca in familie, sa discute ce e de facut, cum sa procedeze ca sa fie pace si bine pentru toata lumea, cat de cat! Oare de ce le e asa greu? ” Raspunsul e simplu, pentru ca NU VOR! Simplu si dureros. Pentru noi, pentru ei – ăia adica, e foarte bine! Dar, doar pentru o vreme, sa fie convinsi de asta!
Si inca ceva, de data asta doar pentru dvs.,semnatarul articolului acesta si a tuturor celor de azi, de ieri, de mai demult..Citesc mereu, in special editorialele, cu interes, placere, bucurie, tristete (in functie de subiectul abordat), aveti un stil aparte, care transmite mult, ati putea concura cu succes si cu alte publicatii de renume din tara 🙂 si cine stie, poate vreodata o sa va vedem semnatura si prin alte ziare.. Nu vreau sa discreditez publicatia locala, dar sincer, e cam slabuta, cam lipsita de continut, cam fada, inodora, incolora si insipida..in general vorbesc! Noroc ca dvs.ne mai treziti si scuturati din amorteala citadina, cu cate un articol „normal la cap”, de ti-e mai mare dragul efectiv sa-l citesti, sa-l recitesti de multe ori.. Felicitari, domnule!
ca dau 400 de euro e una dar cand ceri mai mult zice pai nu este domle nu merge treaba dar el tot la luna merge prin dubai si destinatii exotice la care mai pui si schimbatul masinii ai ghicit x7