Fetiţa care a născut o fetiţă sau povestea nespusă a mamelor minore

O medie de 100 de minore devin mame, anual, în Sălaj, o fată în vârstă de 12 ani din comuna Meseşenii de Jos deţinând tristul „record” de cea mai tânără mamă din judeţ, aceasta fiind elevă în clasa a IV-a când a dat naştere unui fetiţe.

România – cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană

Datele Eurostat plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană ca număr de mame minore la categoriile de vârstă 10-14 ani şi 15-19 ani, conform statisticilor aferente anului 2016. Mai mult, circa o treime din totalul european al mamelor minore cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani erau din ţara noastră.
În acelaşi an, în Sălaj au devenit mame 131 de minore, pentru ca în 2017 numărul lor să ajungă la 92, potrivit datelor centralizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
„La foarte multe mame minore avem o problemă cu faptul că ele, în primul rând, nu au acte de identitate. O altă problemă este că au domiciliul într-o localitate, stau în altă localitate, iar medicii de familie nu vor să înscrie copiii. De multe ori facem şi noi ‘presiuni’ la Casa de Asigurări de Sănătate să încerce să găsească soluţii pentru a putea fi înscrişi aceşti copii. Neavând documente, mamele minore nu beneficiază de beneficiile oferite de sistemul social de stat”, susţine directorul DGASPC Sălaj, Violeta Milaş.
Potrivit acesteia, unele tinere ajung ca, până la 18 ani, să aibă deja doi copii, iar după câţiva ani să ajungă la cinci-şase, pe care îi lasă în grija autorităţilor statului.
„Sunt situaţii când, până la 18 ani, au doi copii. Dacă au la 13 ani un copil, vă daţi seama că e posibil ca până la 18 ani să aibă mai mulţi copii. Până pe la 20 şi ceva de ani au deja cinci-şase copii. Când nu mai fac faţă, ajung la noi, în sistem, grupe de fraţi de câte cinci-şase copii, cu vârste mici, cu mamă care nu lucrează, care nu are venituri. La ultimul caz am preluat şase copii, cel mai mare de 10 ani. Este foarte complicat şi legislaţia îţi spune că dacă sunt fraţi trebuie să-i păstrezi împreună. Niciun asistent maternal din România nu va putea să ia şase copii, că nu poate, nici financiar şi nici uman să se ocupe de şase copii”, afirmă Violeta Milaş.

Mama care se uită la desene animate

Am putea să le numim Maria şi Ioana. Sau Adela şi Cristina. Sau Dana şi Mihaela. Numele chiar nu contează. Ce contează cu adevărat sunt fiinţele care stau în spatele literelor, copiii care ajung să dea viaţă unor copii. Pe lângă numele fictive, care vor doar să le protejeze identitatea, realitatea este cu adevărat dureroasă.
Maria şi Ioana, să le spunem aşa, s-au născut, amândouă, în anul 2002, în comuna Meseşenii de Jos. Le leagă, de altfel, şi o relaţie de rudenie, fiind verişoare.
„Prima fată e din 2002 şi a născut în 2015. Doisprezece ani şi jumătate a avut când a născut. Era elevă în clasa a VI-a. A doua mamă minoră e născută tot în 2002 şi a avut copilul în februarie 2018, la 16 ani, fiind elevă în clasa a VIII-a” – cuvintele vibrează aspru în tonul Voichiţei Onica, asistenta socială din primăria comunei Meseşenii de Jos.
Maria are o frumuseţe de păpuşă, spune asistenta socială, iar copilul a moştenit trăsăturile fine ale tinerei mame. Când a fost prima dată în vizită la proaspăta mămică, pe atunci elevă în clasa a şasea, aceasta se uita la televizor. La desene animate. Fiica ei, de doar câteva zile, dormea alături.
„Ce să-i spun şi ce să-i reproşez? E doar un copil. Ce poate înţelege?”, spune, oarecum resemnată, Voichiţei Onica.
„Fetiţa a mers la grădiniţă când mama a terminat clasa a VIII-a”, constată amar primarul comunei, Bogdan Berceanu.
După trei ani, povestea avea să să se repete. În februarie, verişoara ei a născut şi ea, tot o fetiţă. Ioana e însă elevă în clasa a VIII-a şi ar vrea să termine măcar ciclul gimnazial, dar nu ştie dacă va reuşi. Dirigintele a fost şi el să o viziteze şi să o roage să mai mergă pe la şcoală şi să dea tezele, ca să îi poată încheia situaţia şcolară. Primăria din comună a ajutat-o, graţie unui proiect european, cu un trusou complet pentru nou-născuţi, cu un cărucior, pătuţ, tetine, scutece, sticluţe de lapte, hăinuţe şi un termometru.
În vizita pe care i-au făcut-o recent, tinerei mame, primarul şi asistenta socială au constatat că bebeluşul este bine îngrijit, iar în casă era o curăţenie desăvârşită. Când au sosit cei doi, Ioana supraveghea, îndeaproape, somnul liniştit al fetiţei sale de doar câteva luni, în căruciorul primit cadou.
În tot acest timp, în curte, într-o imagine simbol a absurdului dureros al acestei situaţii, tatăl Ioanei, bunicul fetiţei din cărucior, îşi dădea în leagăn cea de-a doua fiică, în vârstă de doar doi ani. O gospodărie rurală cu un amalgam trist: tată, bunic, soră, copil, mamă – toate la un loc şi fiecare, separat.
„Nu este normal ca un copil să devină fratele mamei. La 11 ani să rămâi deja însărcinată, iar în clasa a VI-a, la 12 ani, să naşti deja. Dar sunt şi la 13, 14 ani. Multe nici nu ştiu cum să se comporte cu copilul. Dacă ele nu au primit o educaţie, ce educaţie să dea la rândul lor copilului. Eşti la rândul tău un copil şi eşti mamă. Necazul este că aceste mame minore nici nu realizează că nu este bine să facă copii aşa de tinere. Sunt comunităţi pentru care a face copii la vârste fragede este ceva normal. Majoritatea acestor mame nu au şcoală, nu au o locuinţă şi uneori nici acte. Dacă nu se face educaţie parentală, şcolară, morală, nu ştiu unde o să ajungem, cu toate acestea puse cap la cap”, mai afirmă Violeta Milaş.
În aceeaşi comună, o altă mamă minoră a avut parte, recent, de o experienţă traumatizantă.
„Mai avem o mamă minoră de 15 ani, căreia ‘concubinul’ ei, tot de 15 ani, i-a dat foc la fustă, anul trecut, în august, din gelozie am înţeles. A avut arsuri foarte grave şi a avut nevoie de o intervenţie de urgenţă, pentru a provoca naşterea copilului. Arsurile au fost atât de grave încât a fost transferată la Bucureşti, unde a şi născut. Copilul e sănătos şi este acum la un centru din Cehu Silvaniei. Chiar am fost sunaţi de un doctor din Bucureşti, care a vrut să se intereseze de soarta fetei, pentru că trebuia să meargă la control, la şase luni”, povesteşte Voichiţa Onica.
Copiii mamelor minore, viitorii „asistaţi” social

Prevenţia ar putea fi, în opinia Violetei Milaş, calea prin care numărul mamelor minore ar putea scădea şi s-ar putea rupe un cerc vicios creat de lipsa accesului la informaţii al fetelor care ajung să fie mame la vârste fragede. S-au putea, astfel, preveni şi creşterea continuă a numărului de persoane asistate social, crede directorul DGASPC Sălaj.
„Aceşti copii sunt, la rândul lor, viitorii noştri ‘asistaţi’, viitorii beneficiari de servicii sociale. Aici este problema. Dacă acest cerc vicios nu se întrerupe, creşte o nouă generaţie de asistaţi sociali. Ar trebui să existe un program naţional de prevenţie a sarcinilor nedorite, trebuie explicat ce înseamnă o sarcină. Sigur, se spune că medical nu e o problemă, dar, totuşi, e un copil cu copil. (…) De multe ori, aceste mame minore la o anumită vârstă vor să-şi refacă viaţa, iar aceşti copii rămân la bunicii materni sau vin la noi, în sistem. Sunt copii care vor avea probleme de dezvoltare socială şi intelectuală pe tot parcursul vieţii. Este o realitate, din păcate, fiindcă aceşti copii din start au neşansa aceasta de a nu avea o familie a lor. În foarte puţine situaţii mama şi tatăl se căsătoresc şi devin o familie de adulţi”, crede Violeta Milaş.
Acesta susţine şi necesitatea educaţiei sexuale, un subiect considerat tabu în multe situaţii.
„Acesta este un subiect care trebuie discutat, atât în familie, cât şi la şcoală. Pentru mine, şi medicii de familie au un rol foarte important. Trebuie explicate toate riscurile. Dacă nu facem programe de prevenţie, degeaba încercăm să facem noi reformă în sistemul de asistenţă socială, să creăm condiţii mai bune pentru copii, dacă la prevenţie nu se reuşeşte nimic. Prevenţia, după mine, ar trebui să fie unul din pilonii combaterii sărăciei şi al opririi fenomenului asistaţilor sociali”, afirmă directorul sistemului de protecţie a copilului din Sălaj.
Un studiu realizat de Asociaţia „Salvaţi Copiii” şi dat publicităţii în 2018 susţine ideile menţionate anterior.
„Există o corelaţie directă între vârsta precoce a mamei, care înseamnă şi o dezvoltare emoţională, dar şi socială, încă incomplete, şi lipsa accesului la educaţie sanitară şi la servicii medicale constante. Astfel, datele ‘Salvaţi Copiii’ România, obţinute în urma unei anchete sociologice de teren, arată că şase din zece mame adolescente nu au avut niciodată acces la informaţii privind sănătatea reproducerii sau educaţiei sexuale, iar şapte din zece nu au beneficiat niciodată de planificare familială”, afirmă Asociaţia ‘Salvaţi Copiii’.
În opinia directorului DGASPC Sălaj, ar fi nevoie şi de o mai mare implicare a asistenţilor sociali din primării, care, în prezent, sunt obligaţi să îşi ocupe cea mai mare parte din timp cu birocraţia aferentă acordării diverselor forme de ajutoare sociale, fără a mai avea timp să facă asistenţă socială în adevăratul sens al cuvântului, respectiv consiliere şi discuţii aplicate cu persoanele vulnerabile din comunitate.
„La primării trebuie să existe minim un asistent social care să facă asistenţă socială: consiliere, discuţii. Asistenţii sociali din primării nu au timp fizic să facă asistenţă socială. Ei fac multe dosare de prestaţii, de ajutoare sociale de încălzire, de alocaţii. Ar fi ideal şi un psiholog, care să le facă să înţeleagă că nu este bine să aibă copii, fiindcă noi nu putem să fim în fiecare comunitate. Acele echipe intersectoriale, în care preotul, medicul din sat, profesorul de la şcoală, toată lumea s-ar întâlni şi ar discuta, sigur că deja poţi să cunoşti într-o comunitate cazurile pe care le ai. Toată lumea să se implice. Aceşti oameni ar trebui să fie baza unei comunităţi şi să vadă ce probleme sunt. Dar foarte puţine comunităţi se implică cu adevărat în probleme sociale. A acorda doar ajutoare sociale şi a nu încerca să faci ceva pentru familie este doar atât, un ajutor care nu-şi va atinge scopul niciodată. Nu-l va scăpa nici din sărăcie şi, în câţiva ani, multiplicăm numărul de asistaţi social, din păcate”, mai spune Violeta Milaş.
Până când cineva – autorităţi locale sau centrale sau chiar societate civilă – se va gândi să facă ceva concret în acest sens, rămâne să ne confruntăm cu realitatea ce ne spune, deseori prin mass-media, că un nou copil are un copil, în timp ce alte 100 de minore vor deveni mame, şi în acest an, în Sălaj.
Alexandru Moldovan