România a pierdut un critic literar de valoare. Sălăjeanul Dumitru Micu a trecut la cele veşnice duminică, 17 iunie, la vârsta de 89 de ani.
Dumitru Micu s-a născut în 8 noiembrie 1928, în localitatea Bîrsa, judeţul Sălaj, a absolvit Facultatea de Filologie din București (1952) şi a obținut doctoratul în științe filologice în anul 1962. A fost inspector șef și șef serviciu la Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri (1950-1951), redactor la revista Contemporanul (1952-1953), asistent suplinitor, apoi titular la Catedra de Literatură Română a Facultății de Filologie din București (1954-1956), lector la aceeași facultate (1956-1962), conferențiar (1962-1969), profesor titular (1969-1998).
De-a lungul anilor a colaborat la Tribuna Ardealului, Viața ilustrată, Lupta Ardealului, Scânteia, România liberă, Munca, Steagul roșu, Adevărul, Evenimentul, Viitorul, Viitorul românesc, România literară, Literatorul, Adevărul literar și artistic, Tribuna, Steaua, Caiete critice, Ramuri, Innostrannaia literatura, Voprosî literaturî (Moscova), Oeuvre et critique (R.F.G.), Mosaic (New Delhi). A participat la colocvii și reuniuni literare la Moscova (1965, 1976), Priștina (1975), Belgrad (1976), Stuttgart (1976), Weimar (1995).
A studiat îndeaproape și a scris numeroase studii și sinteze despre poporanism, romanul românesc contemporan, literatura română a începutului de secol al XX-lea, monografii despre unii dintre cei mai importanţi autori români – Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, George Coșbuc, dar şi o istorie a literaturii române.
A scris şi volume colective, dintre care amintim „Dicționar enciclopedic român”, 4 vol. (1962-1966), „Dicționar enciclopedic român” (1968), „Dicționar de literatură română” (București, Ed. Univers, 1979), „Scriitori români. Dicționar” (București, Ed. Științifică, 1980), „Istoria românilor”, vol. VIII (București, Ed. Enciclopedică, 2003), „Dicționarul general al literaturii române”, vol. I, II (București, Ed. Univers Enciclopedic, 2004).