Mirel Taloş a lansat primul volum de proză – romanul Colecţionarul de nuduri

La târgul de carte Bookfest Mirel Taloş a lansat romanul Colecţionarul de nuduri, publicat la editura RAO. Despre roman, poeta aura Christi a spus ca “e o carte despre iubire și despre viaţa construită goethean, ca o operă de artă. E una dintre acele povești reale, în a cărei matrice iubirea cade din cer „instantaneu, miraculos, neașteptat”. Povestea istorisită cu simplitate, eleganţă, rafinament și un soi de plăcere sălbatică de a descrie te smulge din cotidian pentru a te conduce într-o lume superioară, prinsă în vraja pasiunii faţă de artă. E o lume fabuloasă, luminată de setea de Frumos, Adevăr, Iubire, Autenticitate, Simplitate și alte valori indispensabile, în care scriitorul Mirel Taloș crede cu un amestec de tărie și discreţie.” La randul sau, Mircea Platon, redactorul-sef al Revistei Convorbiri literare din Iasi, a spus: “Colecţionarul de nuduri debutează ca o poveste de dragoste, evoluează într-un „thriller” şi se încheie cu o meditaţie. Axul lumii din această carte e un tablou al cărui autor e necunoscut. Un tablou care nu figurează în niciun catalog. Mai mult, un tablou care nici măcar nu se înscrie cum trebuie în galeria de tablouri a lui Paul Manet, protagonistul colecţionar de nuduri al romanului. Taloş îşi numeşte cele trei părţi ale romanului „calupuri de secvenţe”, dar eu le-aş numi mai degrabă „galerii de secvenţe”, pentru că ele, într-adevăr, ne lasă să parcurgem sinuoasele nervuri de penumbră ale personajelor. Ca urmare, cartea e o colecţie de „nuduri” sufleteşti, de secvenţe în care personajele ne apar, dezbrăcate de aparenţe, ca monologuri interioare. Aceste monologuri acompaniază secvenţe ale cărţii narate de protagonist. Naraţiunea lui e singura care nu e pusă între ghilimele, restul monologurilor interioare fiind puse în ramă ortografică de acest fel. După o primă „galerie” care colectează izvoarele subterane ale cărţii, Colecţionarul de nuduri emerge cu forţă la lumină în cele două „galerii” finale, acolo unde arta şi viaţa se împletesc pentru a da naştere mai întâi unui mister poliţist şi apoi unei taine: dragostei care îi uneşte pe Paul şi Simone prin intermediul tabloului maestrului necunoscut. Aceste ultime două părţi ale cărţii sunt propulsate şi de combustia scriiturii lui Taloş, care dă naştere unor personaje secundare memorabile, precum doamna Rochet, falsificatorul de tablouri sau scriitorul plagiator Jérôme Lacoste, şi generează numeroase pasaje poetic-aforistice precum: „Tinereţea este vârsta iluziilor posibile, bătrâneţea este vârsta iluziilor imposibile”; „Marea problemă a poveştilor e că sunt făcute din viaţă şi din timp, iar timpul nu are răbdare cu viaţa”; „Ningea atât de tare, încât şi aerul era alb”. Uneori, aceste fulguraţii produc atmosferă. Alteori, sunt cele ale unui moralist, ale unui studios al naturii umane, precum în pasajele dedicate psihologiei colecţionarilor: „Eşecul unei achiziţii lasă o frustrare care trece în timp, dar lasă în urmă o anumită nostalgie, ca o poveste de dragoste imposibilă, ca o despărţire forţată, după o dragoste la prima vedere”
Romanul poate fi comandat pe siteul Editurii RAO https://www.raobooks.com/product/colectionarul-de-nuduri/