Daniel Săuca
A trecut și Ziua Mondială a Libertății Presei. Așa cum vor trece și alte Zile, numai bune de „bifat” un scandal, hai două. La noi, firește, nu a avut loc (aproape) nicio dezbatere despre minunata libertate a presei postmioritice. S-a „discutat” despre scandalul pornit de Dragoș Pătraru la TVR. Realizatorul emisiunii „Starea nației” a difuzat în spațiul public înregistrări cu șefa televiziunii publice, le știți deja, alea cu „cap de porc” și „hateri” (ce-o fi însemnând?). S-au revărsat mii, zeci de mii de păreri, „ofuscate”, „oripilate”, „dom`le, e incredibil”, „nu se poate așa ceva” etc. Probabil. Dar, apropo de minunata libertate a presei, nu s-a prea dezbătut marea problemă: cu ce drept, în ce bază a difuzat dl. Pătraru înregistrări ale unor discuții care nu au avut loc în spațiul public? Printre puținii (dacă nu cumva singurul) ziariști din media centrală care au ridicat această serioasă problemă (deontologică) s-a aflat Cristian Tudor Popescu. În loc de orice alte opinii personale, redau un fragment din spusele d-sale: „Niciodată eu nu aş face aşa ceva şi nu aş utiliza astfel de înregistrări, aşa cum au fost prezentate. Nu consider că face parte din jurnalism aşa ceva – a înregistra un coleg, fie că este şef, fie că nu, în cursul unei discuţii restrânse, pentru că din acea înregistrare rezultă că sunt două sau cel mult trei persoane care discută. Acele ziceri ale şefei TVR nu au fost făcute în faţa redacţiei. Jurnalista în cauză nu a fost numită «cap de porc» de faţă cu toţi colegii şi, cu atât mai puţin, de faţă cu opinia publică. Acele înregistrări sunt relevante în legătură cu educaţia persoanei în cauză, în legătură cu manierele, cu felul de a fi al persoanei, sunt relevante, sigur, dar, repet, nu sunt insulte aduse într-un cadru cât de cât public, cu mai multe persoane în redacţie, ca să producă defavorizarea, dăunare persoanei respective. Sunt relevante pentru caracterul său, dar pentru acuzarea ei în raport cu redacţia, nu, nu sunt relevante, pentru că astfel de insulte sunt acuzabile chiar în justiţie în clipa în care sunt făcute publice” (adevarul.ro).
Iulian Comanescu, în „Dilema veche” (nr. 737, 5-11 aprilie 2018): „Astăzi, dreptul la liberă exprimare nu mai e o problemă. Problema e excesul de exprimare, pe care nu-l poți rezolva prin restricții legale”. Dacă privim problema (și) dinspre televiziunile de știri mai „vorbărețe”, probabil e așa. E de văzut și o altă pistă: peste 9 milioane de români ar deschide măcar o dată pe lună facebook-ul, în timp ce românii sunt și „campioni la uitat la televizor. Media timpului petrecut de români în faţa televizorului este aproape dublă faţă de media globală. 1 din 5 români petrece între 4 si 6 ore zilnic în fața televizorului. Media timpului petrecut în faţa televizorului în România este de 5.46 ore. Media globală este de aproximativ 3 ore” (paginademedia.ro). Nu m-aș mira: destui compatrioți stau pe facebook în timp ce „privesc” și televizorul; alții, nu puțini, vorbesc în timp ce merge televizorul…