Capul Olguței, Vasilica nu taie!

“Nu am afirmat niciodată că salariile nu vor scădea!” zise deunăzi, hăpt din tribuna Parlamentului, Olguța Vasilescu, ministrul Muncii. După care, televiziunile s-au înghesuit să redea colaje cu câte 20 de intervenții ale Olguței în care aceasta spunea cu subiect și predicat plus imagine video, că salariile nu vor scădea în vecii vecilor, Amin!  Un roman râde, altul plânge. O țară moare, o Europă se prăpădește de râs. 

De ce mințiți, doamnă? De ce minți, partid iubit? Dacă de poporul ăsta nu vă e teamă, de Dumnezeu, că vă vede și vă aude, nu vă e frică? “Mai tăiați din ele, dați-le dracu!” pare să le fi ordonat Tătuca, fetelor din subordinea sa. Luați de colo și puneți dincolo. Luați din partea ailaltă și adăugați aici unde, uite, avem gaură deja! Minciună. Persiflare. Sfidare, ignoranță și durere în coate.

Eh, cam așa se desfășoară, în viziunea mea, o discuție între domnul președinte al partidului hoțulist român și ministresele puse în funcțiune, acționate teleghidat precum păpușile din lemn de la Teatrul Țăndărică. Minciună peste păcăleală și prosteală peste fraiereală, înțelegeți cum zic?

Socoteala de la paradă nu se mai potrivește cu aia din târg. Iar în multe târguri, deja situația a scăpat de sub control, așa cum oameni cu școli și capete luminate pe umeri au spus-o de la bun început. Că nu vor fi bani pentru astfel de măsuri hazardate. Că măririle salariale, desigur, sunt măsuri care se impun însă într-un procent calculat cu cap, gândit astfel încât să nu destabilizeze întreg sistemul dar și viața noastră, a tuturor, mai ales a celor care, ghinion, nu am beneficiat de nicio mărire. Ba, din contra, „beneficiem” de scăderi. Ceea ce se întâmplă în țara noastră de aproape doi ani este ceva ce cu greu putea fi prevăzut sau bănuit.

Pentru că proporțiile dezastrelor pe toate planurile depășesc și cea mai abilă minte dar și pe cel mai ascuțit prezicător. Cu un program economic ce se prăbușește cu răsunet, un Cod Fiscal modificat de trei ori pe săptămână, cu o lege a salarizării care a produs literalmente o catastrofă în piața muncii din țara noastră, cu salarii triplate la stat și cu falimentul la ușă la cei din domeniul privat, cu un declin fără precedent al pieței muncii și cu fabrici ori societăți comerciale care se închid din lipsă de personal și, în sfârșit, cu copiii și tinerii noștri care ne lasă baltă aici și pleacă unde văd cu ochii, am ajuns să trăim vremurile cele mai negre din ultimii 50 de ani. Nu, nici pe vremea lui Ceaușescu nu exista atâta disperare. Atâta minciună, hoție, un asemenea declin economic și social cum se întâmplă acum.

Nu, nu exista sărăcia aceasta lucie, care acum a cuprins satele noastre ca o ciumă, nu exista disperare în familiile românilor atunci când aveau de plătit facturi sau rate (pentru că și pe vremea aceea existau rate însă erau decente și nu destabilizau bugetul familiei cum se întâmplă acum) nu existau dobânzi și comisioane ucigătoare pe la bănci, nu aveam oameni care să ne conducă și să ne mintă într-un hal de care nici un actor de Oscar nu ar fi în stare, iar noi, ca niște milogi, să îi primim cu pupături apăsate de mâini și lins de papuci, să defilăm cu munți de flori în fața lor și cu caruri alegorice care să le arate cât de bine o ducem sub ei, și să ne forțăm copiii să trăiască ceea ce o parte dintre noi am trăit în anii copilăriei, zile și nopți de repetiții și de foame, de oboseală, când eram doar de-o șchioapă, prin hangare și aeroporturi, ca să oferim buchete conducătorilor iubiți.

Nu existau atrocitățile financiare, politice și sociale pe care o grupare aflată în fruntea unui partid le propagă precum o moarte atomică, înceată, chinuitoare și sigură. Vă place? Știu că nu. Mai vreți? Sigur că nu. Mă uit și în Zalău și văd oameni care o duc tot mai greu, familii cărora nu le ajung banii de pe o lună pe alta, bătrâni care ajung să-și pună ștreangul de gât și care ajung, după o viață de chin și muncă, subiectul de trei rânduri ale comunicatelor autorităților. La medic ești primit așa cum ești primit, analize gratuite? Ia-ți gândul, “nu mai sunt locuri”. Chiar dacă ai plătit zeci de ani pentru ele de o mie de ori. Concediu? Stai, naibii, acasă. Dacă nu ești bugetar să primești 1.500 de lei să stai la plajă, ia-ți, de asemenea, gândul. Chiar și între bugetari, această pelagră aflată în fruntea țării a reușit să bage râca și oftica. Discrepanțe salariale care bagă în colaps sistemul medical, transporturile, învățământul, agricultura,  rând pe rând clachează toți și se prăbușesc toate.

Pentru ce? Pentru că așa vrea un singur om. Un om care, venit din cea mai săracă zonă a țării, a reușit cum-necum să se ridice din noroi și să ajungă curat ca lacrima, să dețină o putere pe cât mare pe atât de periculoasă asupra a tot ce mișcă în țara asta.

Ce mai contează că oamenii pe care i-a ales lângă el și care, în mod tragic, ne conduc destinele, sunt la limita analfabetismului? Un despot nu-și va lua niciodată lângă el un om care, la un moment dat, ar putea realiza că șeful său a luat-o razna și că reprezintă un pericol de extincție a nației și a țării pe care o conduce! Iar dacă vreunul va avea, din greșeală, un astfel de om în preajma lui, îl va îndepărta în secunda doi, pentru ca lucrurile să meargă după cum vrea mușchiul lui și după cum pohta îi pohtește.