Daniel Săuca
Povestea „proiectului de țară” e veche. O poveste românească, se înțelege. De ani buni, ziariști, politicieni, analiști și alte categorii de oameni ai muncii politice acuză public lipsa unui „proiect de țară”. Ei bine, nu peste mult timp vom avea trei asemenea proiecte. La Palatul Cotroceni funcționează o comisie pentru un „proiect de țară”, proiectul președintelui K. Iohannis (după cum ne informează site-ul prezidențial). Din comisia coordonată de doi consilieri prezidențiali fac parte nume mai mult sau mai puțin sonore, mai mult sau mai puțin independente: Emil Dinga, Cristian Pârvulescu, Daniela Nemoianu, Radu Cojocaru, Marius Nica, Winkler Gyula ș.a. „Comisia, condusă de Consilierii Prezidențiali Cosmin Marinescu și Leonard Orban, este alcătuită din 26 de membri, persoane independente și reprezentanți ai partidelor și formațiunilor politice parlamentare. În urma elaborării, de către Comisie, a primei forme a Proiectului de țară, acesta va fi pus în dezbatere publică şi adaptat în funcţie de rezultatul consultării cu societatea civilă și cu partenerii instituționali. Ulterior, documentul strategic va fi asumat și din punct de vedere politic” (presidency.ro). Între timp, Guvernul a demarat și el un „proiect de țară”. Îi spune Strategia „România 2040” și rămâne de văzut, ca și în cazul „proiectului de țară” al președintelui, dacă va fi publicat/legiferat și dacă va fi respectat, bașca asumat „din punct de vedere politic”. Poate nu știați: prin 2015, Academia Română a prezentat un amplu studiu, cu scopul de a sta la baza unei strategii de dezvoltare a României pe următorii 20 de ani. Altfel spus, tot un „proiect de țară”. Destul de probabil, niciun decident politic nu a ținut cont de studiul menționat. Dacă sunteți curioși și răbdători, puteți citi volumul I (500 de pagini) al acestui studiu pe site-ul Academiei (acad.ro). Oricum, după cum se vede, nu vom duce lipsă de „proiecte de țară” ori „de județ”. Putem adăuga tratatul de aderare la UE, master-planurile pe transport, „strategiile de dezvoltare”, mai mult sau mai puțin durabile, ale județelor, orașelor și comunelor, „strategia națională de sănătate”, „strategii de dezvoltare a turismului”, a Deltei Dunării, „programele naționale” (de construcții de locuințe, de dezvoltare locală etc.), programele de guvernare și multe alte documente, mai mult sau mai puțin „strategice” sau „programatice”. Baiul e că în afară de „proiectele” europene, de care, vrând-nevrând, trebuie să ținem cont, multe din cele amintite mai sus rămân simplă maculatură. Nu am fost și nici nu vom fi degrabă capabili să emitem și să respectăm un plan, o strategie. De la cei care sunt în fruntea țării („proiectul de țară”) până la cei din județe, orașe și comune („strategii de dezvoltare”). Și apoi, ne trezim că nu avem niciun plan, nicio strategie viabilă de combatare a sărăciei, de creștere a natalității, de stopare a exodului românilor peste granițe, bașca cel de sărbătorire a Centenarului Marii Uniri. Până când „proiectul de țară” nu va fi asumat de toți decidenții politici și toate „politicile”, „strategiile” ori „planurile” (din ministere până în județe) vor fi corelate cu acel „proiect de țară” vom povesti despre vorbe în vânt. Și despre o țară aflată în „derivă strategică”…
