# A observat cineva faptul că în acest an, Primăria mu’cipiului nu a mai scos pe centru iepuroii apocaliptici din filmele lui Hithcock și nici ouăle gigantice, ultra-kitsch și urâte ca naiba, cu care ne lăudam anul trecut? Ei bine, nimeni nu a mai îmbrâncit pe strasse aceste obiecte de un grotesc greu de descris în imagini (confecționate din beteală și paie) Investiții deloc ieftine care zac acum în podul municipiului, acolo unde le este de fapt, locul de veci. Cei care fac listele de cumpărături pe banii noștri tot mai puțini, să se gândească mai adânc și dacă e posibil, fără să doarmă pe ei, atunci când cumpără asemenea monstruozități care bagă groaza în copii și urâțesc, taman în perioada unor sărbători, un oraș oricum urâțit de gunoaie și sărăcie.
# ”În zece ani, Zalăul îi dus din economia țării. Nu mai avem ce să facem, nenorociții ăștia ne-au lăsat și fără copii, acum ne lasă să murim și de foame”, povesteau doi bătrâni într-un autobuz, în timp ce urcau dealul Doja. “Al meu e plecat în Canada de 15 ani. Nici nu mai vrea să mai audă de România asta prăpădită. Se descurcă, câștigă foarte bine, doar că ne e dor de el tare”. “Lasă că îi bine acolo unde e, să nu îți pară rău. Noi dispărem în zece ani cel mult, nu mai avem nimic în țară iar Zalăul este un oraș terminat. Aș pleca și eu dar unde să mă mai duc la 65 de ani. Ne-u păcălit pe toți, cel mai rău îmi pare că m-am dus să-i votez, ăsta e un regret mare al meu”, a spus, resemnat, celălalt călător.
