Daniel Săuca
Mă mai întreb (câteodată) dacă e numai incompetență în prea-desele bizarerii & încâlceli în/din mersul treburilor publice de la noi. Au toate partidele „interesul” să se facă de râs? Guvernele? Miniștrii? Cu siguranță, nu. Și atunci? De ce nu suntem capabili să construim autostrăzi? Dar spitale regionale? Despre celebra absorbție a fondurilor europene mai toată lumea admite că stăm prost, iar perspectivele nu sunt roz, chiar cu probabila depășire cu trei ani a termenului de atragere a „mălaiului” european în actualul exercițiu financiar. Am dat o lege a salarizării unitare, dar e unitară numai pentru unii. Medicii și profesorii sunt mai „unitari” decât restul, „plebea” bugetară. În timp ce lucrătorii din administrația publică (și nu numai) nici măcar nu sunt vizați de legea salarizării așa-zis unitare. Nu e bizar (cel puțin) ca într-o primărie sălăjeană o femeie de serviciu să câștige cât un viceprimar? Vor mai avea bani primăriile (nu numai din Sălaj) pentru a susține plata salariilor angajaților? Va interveni Guvernul pentru a-și salva „odraslele” din administrație? Nu e ciudat (cel puțin) ca în România prețurile la combustibili să fie mai mari decât media europeană, în condițiile în care la salariul mediu suntem pe penultimul loc în UE? Cine va descâlci vreodată povestea (interminabilă) a retrocedărilor din România? Nu e bizar ca în anul Centenar măcar un oficial român să nu fi declarat că, totuși, ne dorim (măcar simbolic) Unirea cu Moldova de peste Prut? Nu e impardonabilă situația creșterii alarmante a numărului de „analfabeți funcțional”? Nu e impardonabil să existe atâția oameni politici analfabeți? Nu e ciudat (cel puțin) că suntem singura țară din UE care am trecut toate contribuțiile la angajat? Nu e bizară modificarea de sute de ori a Codului Fiscal? Nu e jenantă situația cauzată de declarațiile interminabile referitoare la Justiție? Nu e bizar că nici până astăzi nu s-au găsit modalități legale și eficiente de finanțare din bugetele publice a cluburilor sportive, a sportului în general? Nu e ciudat că fiecare ministru al Educației schimbă „câte ceva”? Mă mai întreb (câteodată) dacă e numai incompetență în prea-desele bizarerii & încâlceli în/din mersul treburilor publice de la noi. Au toate partidele „interesul” să se facă de râs? Guvernele? Miniștrii? Cu siguranță, nu. Și atunci? De ce suntem incapabili? Nu cumva nu e vorba numai de incompetență?
P.S.: Nu sunt un „fan” al conspirațiilor, dar nu e ciudat (cel puțin) că importăm alimente care pot fi produse la noi?
Îhî.