Daniel Săuca
Spațiul public pare contaminat iremediabil de sufocante bombăneli, ironii (prea) ieftine, miștouri, verbiaje de tot felul, violențe, apucături, senine „agramaticalități” & flegme cât cuprinde. „Justițiarii” se luptă cu „pesediștii”, „europenii” cu „iliberalii”. Filosofii de serviciu ai patriei se oferă să dea gratuit lecții de gramatică și de democrație săracilor foști și actuali miniștri, parlamentari și alte soiuri politice. În fața unor evidente rateuri „lingvistice”, brusc mulți români și-au descoperit vocația de oratori, filologi magna cum laude, specialiști în dicție și caligrafie. Nu puține sunt situațiile, și nu numai pe „social media”: agramați sadea râd de greșelile de exprimare ale unui om politic sau altul. În materie de „expertiză”, românii sunt geniali. Se pricep la tot și la toate. Nu au dubii. Nici în privința evoluției sportive a Simonei Halep, nici a construcției Catedralei Mântuirii Neamului, nici a fondurilor europene. E atâta vorbărie, atâta spectacol delirant, atâta grotescă inadecvare încât puținele șanse de supraviețuire sunt date pur și simplu de evadarea, măcar temporară, din noul spațiu concentraționar (european & românesc). Poate avem o șansă din redescoperirea lecturii, din abordarea calmă a singurătății creatoare, din raportarea înțeleaptă la miracolele iubirii & credinței. În ce măsură mai putem fi „aproape” de semeni, în „noua epocă” globalistă, e de văzut. Poate vom dezbate (dacă așa ceva mai e posibil la modul serios în România) și despre ce mai e de făcut într-o țară haotică, plină de ură și incompetență, vulgaritate și violență, neseriozitate și ipocrizie. Ce mai e de făcut în afară de incredibilul exod al românilor din propria lor țară. Ce mai e de făcut pentru ca nepoții noștri să trăiască, totuși, într-o Românie a „normalității”. Oare ce mai înseamnă „normalitate(a)”? Dar patriotismul? Cine mai sunt elitele de astăzi? Doar politicienii sunt vinovați de toate relele?
„Pamblici”.