Motto: “Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat”.
Napoleon I BONAPARTE (1769-1821), împărat al Franței
Luni, 8 ianuarie 2018, s-au împlinit 145 de ani de la nașterea lui Iuliu MANIU, lider al românilor din Transilvania și mare om de stat al României, numit “făuritor de țară”. Acesta a văzut lumina zilei în orașul Șimleu Silvaniei, în 8 ianuarie 1873. A fost al cincilea dintre cei nouă copii ai lui Ioan și Clara Maniu (între Scipio, Cassiu, Ionel, Elena și Cornelia, Sabina, Emilia, Iuliana). Tatăl lui a fost judecător la Tribunalul din Zalău, iar mama sa, fiica vicarului Demetriu Coriolan. De asemenea, Iuliu Maniu a fost nepot al renumitului filozof și om politic sălăjean Simion Bărnuțiu, fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania și vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj, din 3-5/15-17 mai 1848.
Iuliu Maniu și-a început studiile în Șimleu Silvaniei, absolvind cursurile ciclului inferior ale liceului la Blaj (1886), iar pe cele ale ciclului superior la Liceul Reformat din Zalău (1890), dovedindu-se un elev bine educat, un model pentru colegii lui, fiind declarat “matur și apt pentru a urma cursuri universitare”. Iuliu Maniu a fost student al facultăților de drept din Cluj, Budapesta și Viena, obținând doctoratul în științe juridice la vârsta de 23 de ani (1896), precum și diploma de avocat (1898). Ca bun român, Iuliu Maniu a fost, pe cât de harnic și de intransigent, pe atât de cumpătat și de generos, mai ales cu cei nevoiași. A fost un fervent luptător pentru democrație încă din anii studenției, intrând în rândurile membrilor Partidului Național Român (anul 1891), devenind, apoi, președinte al Asociației Academice “Petru Maior” (1892). De asemenea, a fost ales președinte al Societății Studenților Români, Sârbi și Slovaci din Budapesta (1894). Prin toate activitățile sale, Iuliu Maniu a fost un dârz apărător al drepturilor românilor, militând pentru unitatea națională a acestora. Ca atare, în anul 1897 a fost cooptat în Comitetul Partidului Național Român, devenid președinte al acestui partid (1898). În anul 1906 a fost ales deputat în Parlamentul Ungariei, pentru circumscripția electorală Vințu de Jos, comitatul Alba. De remarcat faptul că, între anii 1898-1915, Iuliu Maniu a fost jurisconsult al Mitropoliei Române Unite de la Blaj.
În anul 1918, la întoarcerea de pe frontul din Italia (dus în 1915), s-a numărat printre principalii organizatori ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, fiind ales președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, având și funcția de ministru de interne. Apoi, Iuliu Maniu a fost președinte al Partidului Național Țărănesc în două rânduri ( 1926-1933 și 1937-1947), precum și președinte al Consiliului de Miniștri în trei rânduri (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930; 12 iunie-10 octombrie 1930 și 20 octombrie 1932-13 ianuarie 1933).
Ani de-a rândul, Iuliu Maniu, numit “Sfinxul de la Bădăcin” (locul unde a copilărit și unde revenea cu mare plăcere când avea ocazia), a dus o luptă neîncetată împotriva asupririi austro-ungare a românilor din Transilvania și împotriva instaurării comunismului în țară, având multe confruntări cu adversarii politici și cu sistemul “sovietic/stalinist” care se înrădăcina în România. A condamnat, cu înfocare, regimurie dictatoriale instaurate în România anilor 1938-1944 și a luat parte la înlăturarea Guvernului Antonescu și la actul de la 23 august 1944. La aproape 75 de ani, Iuliu Maniu a fost arestat (17 iulie 1947), i s-a înscenat un proces politic (celebrul “Tămădău”) și a fost condamnat la închisoare pe viață pentru “înaltă trădare” și uneltire cu anglo-americanii, fiind trimis în penitenciarul din Galați (12 noiembrie 1947). În anul 1951 a fost transferat în penitenciarul de tristă amintire din Sighet. În urma cumplitului regim de exterminare (nenumărate umilințe, înfometare, frig, lipsă de medicamente etc.), Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953, fiind înmormântat într-un loc necunoscut din Cimitirul Săracilor din Sighetul Marmației, iar rămășițele sale trupești n-au fost găsite nici până acum.
Despre Iuliu Maniu și activitatea lui s-a scris mult (articole, cărți, reviste etc.) și se va mai scrie. Chiar el a scris: “Ardealul în timpul războiului. Pagini istorice “(Cluj, 1921) și “Testament moral politic” (publicat în București, Editura Cartea Românească, 1991). A fost un bun creștin și un mare patriot român, închinându-și toată viața neamului său românesc, în spiritul jurământului din tinerețe: “Jur în fața lui Dumnezeu, pe conștiință și onoare, că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei românești!”. În Șimleu Silvaniei a fost înființată Fundația Cultural-Istorică “Iuliu Maniu” și Muzeul Memorial “Iuliu Maniu” (mutat la Bădăcin, în demisolul Bisericii Greco-Catolice). A fost membru de onoare al Academiei Române (din anul 1919), fiind declarat (post-mortem) “Cetățean de Onoare” al orașului Șimleu Silvaniei și al Comunei Pericei (Sălaj). Iuliu Maniu se regăsește în dicționarele biobibliografice “Oameni de Seamă ai Sălajului” (Zalău 2006, volumul II, paginile 25-32) și “SĂLAJ-OAMENI și OPERE” (Zalău 2017, paginile 217-218), editate de Biblioteca Județeană “Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj. Casa Memorială “Iuliu Maniu” de la Bădăcin este în curs de reamenajare majoră prin implicarea substanțială a preotului greco-catolic Cristian Borz și cu sprijinul material și financiar al unor instituții și societăți comerciale județene și naționale, precum și al multor sponsori particulari din țară și din străinătate. Multe străzi din diferite localități și instituții de învățământ din țară îi poartă numele, printre care se numără și Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei. De asemenea, s-au ridicat statui și busturi ale acestuia. Edificator este Monumentul Memorial “Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei, dezvelit și inaugurat de către ing. Septimiu Cătălin Țurcaș – primarul orașului și sculptorul sibian Nicu Mihoc, în 5 februarie 2017, într-o admirabilă ceremonie publică, cu sute de participanți din toate părțile României, chiar și de peste hotarele acesteia. În plus, domnul Ioan Pop din Bădăcin (zis “Poetu”) a compus o poezie dedicată lui Iuliu Maniu (în 1986), iar versurile acesteia au devenit “IMNUL” lui Iuliu Maniu, cântat, cu diverse prilejuri, de către Grupul Vocal “Dealul Țarinii” din Bădăcin! Realizările lui Iuliu Maniu, prin prisma multiplelor sale funcții, ni-l vor readuce, mereu, în minte și în suflet, pentru că pe soleea statuii sale este scris: “Noi, fiii națiunii române de pretutindeni, suntem de aceeași obârșie, de aceeași fire, cu o singură și unitară limbă și cultură, și suntem încălziți de aceleași tradiții sfinte și de aceleași aspirații mărețe” (fragment din declarația lui Iuliu Maniu, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia).
De aceea, noi, toți, indiferent unde ne-am afla, trebuie să fim împreună în Anul Centenarului Marii Uniri și, de aici încolo, ca bravii noștri înaintași, trebuie să fim patrioți români de bună-credință și cuviincioși, binevoitori și demni ca Iuliu Maniu.
Prof. Marin Ștefan
