Interviu cu preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, Tiberiu Marc: „Nu înţeleg ce se întâmplă cu heliportul de la Jibou”

Reporter: Aţi anunţat o reconfigurare a structurilor interne din instituţie, în condiţiile în care instituţia pe care o conduceţi a reuţit să finalizeze mai puţin de 30 la sută din investiţiile programate pentru anul în curs. La ce măsuri v-aţi gânditi?

Tiberiu Marc, preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj: În ultima perioadă au apărut noi oportunităţi de fianţare, respectiv fondurile europene şi PNDL, ceea ce a presupus un efort în plus pentru pregătitrea proiectelor şi pentru demararea întregii documentaţii. Problemele s-au ivit la proiectele proprii ale CJ Sălaj, unde ritmul de implementare a investiţiilor nu a fost cel pe care ni l-am dorit şi asta, probabil, şi datorită faptului că suntem într-un moment în care are loc schimbul de generaţii în instituţie, în zona celor cu specialitate tehnică. În acest an şi în 2018 sunt patru-cinci persoane, ingineri, ce urmază să se pensioneze. La oportunităţile existente şi provocările pe care le avem, ar trebui să ne mişcăm cu o altă viteză; le-am cerut un alt ritm, dar nu au făcut faţă. Este adevărat că sunt şi motive de natură obiectivă, legate de derularea greoaie a procedurii de achiziţie; spre exemplu, obligativitatea de a face dovada proprietăţii pentru domeniul public al judeţului, care înseamnă că fiecare investiţie, fie că e drum judeţean, fie că e clădire, trebuie să fie întabulată. Este o noutate, nu foarte simplu de rezolvat.

Cred că o reorganizare a anumitor structuri este necesară: să începem să pregătim înlocuirea colegilor care urmează să se pensioneze şi să mutăm de la un compartiment la altul, ca să eficientizăm activitatea. Nu vom da oameni afară.

Rep.: V-aţi plâns, recent, de Legea achiţiziilor publice, spunând că este mult prea permisivă cu ofertanţii şi că, în acest context, unele proiecte importante pentru judeţ sunt blocate de contestaţii. Era cazul proiectelor de reabilitare şi modernizare a drumurilor judeţene DJ 191C şi DJ 108A. În ce stadiu de află ele în prezent?

T.M.: Pentru DJ 108A există o sentinţă a Curţii de Apel Cluj pentru care nu avem nici acum motivarea şi asta ne întârzie. Totuşi, cred că şansele de a desemna un câştigător şi a semna un contract sunt mai mari. Pentru DJ 191C, am reluat procedura, ceea ce înseamnă că am pierdut un an şi jumătate.

Legislaţia care guvernează achiziţiile publice este mult prea permisivă pentru cei care, de fapt, nu îşi propun să execute lucrări, ci participă la licitaţii şi nu fac altceva decât să conteste câştigătorii. Şi spun asta pentru că deja aproape că îi cunoaştem. Legea care permite unui participant să vadă documentaţia depusă de alt ofertant. În opinia mea, cei care contestă ar trebui să depună o sumă de bani sub forma unei garanţii, care să îi facă să se gândească de două ori înainte de a contesta, şi pe care să rişte să o piardă dacă demersul lor se dovedeşte a fi nefondat. Cred că numărul contestaţiile s-ar reduce în acest fel, timpul de adjudecare ar fi mai scurt, iar eficienţa procedurii de achiziţie ar creşte.

Rep.: Proiecte implementare de CJ Sălaj, printre care Circuitul Castrelor Romane şi Circuitul biserilor de lemn, unele cu care autorităţile s-au lăudat, au trezit multe critici din partea unor specialişti în arheologie, respectiv etnografie.

T.M.: La început criticile au venit şi din partea unor nespecialişti, pentru că ulterior, specialiştii şi-au spus punctul de vedere şi au fost mult mai nuanţaţi. Vorbesc aici despre Comisia Limes, care a constat că în asemenea tipuri de proiecte, în care autoritatea contractantă nu are expertiza necesară dar apelează la experţi externi, experţii au fost cei care au dat soluţii ce s-au dovedit a fi fiscutabile. Între un arhitect în contract cu CJ pentru asistenţă de specialitate şi unul din afară, care contestă apoi soluţiile date, cred că este mai degrabă o problemă de natură subiectivă. Trebuie să recunosc că am învăţat ceva din asta şi am devenit mult mai circurcumspect încercând să caut păreri mai multe înainte de a începe un asemenea proiect. Aici este vorba despre oameni de creaţie, care au păreri care nu întotdeauna sunt în concordanţă cu ale colegilor lor.

Rep.: Sunteţi mulţumit de finalitatea acestor proiecte?

T.M.: Componenta ce ţine de accesul şi o parte dintre facilităţile oferite turiştilor la Circuitul Castrelor este în regulă. Refacerile, în schimb, probabil că nu au fost soluţiile cele mai potrivite şi aici mă refer în principal la materiale folosite. Pentru Circuitul bisericilor de lemn, personal am o mare dezamăgire legat de modul în care a fost înţeles proiectul de către cei care l-au criticat; poate nu am fost noi suficient de convingători acolo. Noi nu am făcut intervenţii pe monumente, ci doar ce ne-au indicat proiectantul şi finanţatorul: grupurile sociale, spre exemplu, au fost obligatorii prin proiect. Din păcate, aceste biserici sunt o valoare mai degrabă pentru specialişti şi turiştii avizaţi, câtă vreme în incinta lor nu se oficiază slujbe religioase, care să le facă mai atractive. În timp, vom încercă să mai atenuăm din impactul vizual care îl au unele clădiri.

Rep.: Aţi optat pentru un medic pentru funcţia de manager al Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău. Ce aşteptări aveţi?

T.M.: De-a lungul ultimilor ani am făcut eforturi pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a dotărilor. În sănătate, pretenţiile sunt din ce în ce mai mari şi există deja o piaţă concurenţială chiar între spitalele publice. Pentru că ne dorim ca actul medical să fie din ce în ce mai bun, am convins cu greu un medic să accepte să managerieze Spitalul Judeţean. Vom continua să facem investiţii la infrastructură, dar asupra calităţii actului medical ne vom concentra cu cea mai mare atenţie şi asta nu o puteam face decât cu un medic la conducere. Este esenţial ca în spital să existe un climat potrivit şi o persoană care să înţeleagă mai bine aşteptările medicilor. Nu este suficient să fie curat şi decent din punct de vedere hotelier, trebuie şi o mai bună colaborare între specialităţi, trebuie mai mulţi medici, aparatură în concordanţă cu competenţele lor.

Rep.: Ce investiţii ar fi prioritare la Spital?

T.M.: Modernizarea şi dotarea Unităţii de Primiri Urgenţe este un proiect deja început, urmează să extindem şi să modernizăm Ambulatoriul de specialitate şi să construim o clădire nouă în care să funcţioneze Blocul Operator şi spitalizarea de zi. Recent s-a semnat contractul de lucrări pentru modernizarea Secţiei Infecţioase şi este pregătită documentaţia pentru extinderea Secţiei Psihiatrie. Sperăm ca în cursul anului viitor să le putem demara pe toate.

Rep.: În luna aprilie, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat, dădea asigurări că până la finele lui 2017 va fi rezolvată problema heliportului de la Jibou.

T.M.: Din păcate problema birocratică nu a fost rezolvată nici acum. Nu înţeleg ce se întâmplă; cred că această formulă hibridă în care funcţionează unitatea centrală şi la Ministerul de Interne şi la Ministerul Sănătăţii, face ca decizia să fie mai greu de luat. Am avut promisiuni, dar nu s-a întâmplat nimic.

Rep.: În ce măsură creşterea lefurilor din CJ Sălaj pune presiune pe fondul de salarii?

T.M.: Nu sunt probleme, pentru că în momentul în care am analizat posibilităţile de majorare a salariilor ne-am raportat la fondul de salarii pentru 2017 şi am făcut-o în aşa fel încât să ne încadrăm. Nu ştiu însă ce va fi anul viitor.

Rep.: Care sunt cele mai importante investiţii finalizate în acest an în judeţ?

T.M.: Sunt două drumuri judeţene – DJ 109E, tronsonul limita cu judeţul Cluj-Rus, care este finalizat, şi DJ 191D Valcău-Fizeş-Sîg, ce va fi recepţionat în perioada următoare. Ar mai fi două tronsoane de drum mai mici, care leagă Archid cu limita cu judeţul Satu Mare, respectiv Şimişna cu limita cu judeţul Cluj, care au fost finalizate în 2017. Se lucrează pe DJ 196: limita cu Satu Mare-Horoatu Cehului-Benesat şi ne bucură că am avansat în faza de precontractare pentru încă două drumuri judeţene care pot fi finanţate din bani europeni – DJ 196 şi DJ 108D.

Rep.: Vă reproşaţi ceva pentru anul ce se încheie?

T.M.: Cum spuneam, am avut proiecte, dar valoarea componentei de dezvoltare din bugetul judeţului nu a fost valorificată în măsura în care ne-am programat-o. Şi asta deşi multe au fost pregătite din timp, în aşa fel încât să comprimăm timpul. Ar mai fi cultura, sănătatea ori asistenţa socială, pe care probabil că nu le-am acoperit suficient sau răspunsurile nu au fost pe măsura aşteptărilor. Puteam să facem mai mult, însă nu reuşim foarte bine să coagulăm instituţiile de cultură să facă proiecte împreună, dat fiind faptul că există managemente separate, există orgolii. Pot să înţeleg aceste lucruri, dar cred că este loc de mai bine. Cât priveşte sănătatea şi asistenţa socială, din păcate nu reuşim să convingem comunităţile locale că multe dintre cazurile sociale sunt problemele lor şi că ar fi bine să se preocupe de dezvoltarea acestor servicii. Presiunea este mult prea mare şi pe instituţiile pe care le finanţăm şi cred că nu vom face faţă nici anul viitor dacă lucrurile nu se schimbă.

Rep.: Pentru 2018, care sunt principalele investiţii luate în calcul?

T.M.: Pe lângă sectoarele de drum amintite şi investiţiile de la SJU Zalău, ne gândim la o soluţie pentru criza de personal calificat din judeţ. Învăţământul tehnic este o problemă şi ne gândim să începem un consorţiu cu formatorii şi cu angajatorii, pentru că forţa de muncă pe care o pregăteşte şcoala de azi nu se ridică la nivelul aşteptărilor agenţilor economici, nici ca paletă de specializări, nici ca nivel de pregătire. Una dintre variantele pe care le luăm în calcul pentru a răspunde acestei provocări este să creăm o componentă de specializare de scurtă durată, eventual în cadrul Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, după modelul Şcolii Populare de Arte, în care să-i formăm într-un timp scurt – nu mai mult de un an – pe cei care au o profesie ori au terminat o şcoală profesională ori un liceu, dar nu sunt suficient de bine pregătiţi din punct de vedere practic.

Consorţiul ar urma să aibă în componenţă, dincolo de partea publică – Consiliul Judeţean, primăriile de oraşe – şi angajatorii, care sunt cei care ar fi beneficiari direcţi ai proiectului. Problema trebuie rezolvată într-o manieră serioasă.