Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă de aur dedicată aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Vintilă I.C. Brătianu
Monedă Aur
• Valoare nominală: 100 lei;
• Metal: Aur 900/1000;
• Greutate: 6,452 grame;
• Dimensiune: diametru 21 mm;
• Margine: zimțată;
• Calitate: proof;
• Tiraj: 250;
Avers: o imagine de epocă a bibliotecii din conacul Brătienilor de la Florica, inscripţia în arc de cerc ,,ROMANIA”, valoarea nominală „100 LEI”, stema României și anul de emisiune „2017”.
Revers: portretul lui Vintilă Brătianu, inscripţia în arc de cerc „VINTILA BRATIANU” şi anii între care a trăit „1867”, „1930”.
Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București – d. 22 decembrie 1930, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928.
A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni.
Și-a început cariera în administrația de stat în anul 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului. În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe (1922-1926). După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928.
În anul 1901 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales de mai multe ori senator, deputat sau consilier comunal pe listele acestuia. Între 1927 și 1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Vintilă Brătianu a mai fost de asemenea director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei Băncilor Populare și a Cooperativelor Sătești, cenzor și director la Banca Națională a României.
Dintre funcțiile deținute, cele mai reprezentative au fost acelea de primar al Bucureștilor și ministru de finanțe. În calitate de primar al Bucureștilor, Vintilă Brătianu a fost un primar cu viziune și o abordare integratoare a problemelor cu care se confrunta orașul în acea perioadă, propunând, pentru prima dată în epocă, un set de soluții integrate care să faciliteze o dezvoltare echilibrată și durabilă a Bucureștilor. Atât ca primar al Bucureștilor dar mai ales în perioadele în care a fost ministru de finanțe, a fost unul din principalii promotori ai politicii economice liberale, cunoscută sub numele „Prin Noi Înșine”, menită să asigure o dezvoltare economică bazată pe dezvoltarea și consolidarea capitalului autohton și a întreprinderilor industriale aflate în proprietate românească.
După moartea lui Ionel Brătianu a preluat conducerea atât a guvernului, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, cât și a Partidului Național Liberal. S-a opus „restaurației” (proclamării lui Carol al II-lea ca rege în 1930) fapt care a dus la o scindare a partidului, „tinerii liberali” conduși de fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu, alegând să părăsească partidul și să se pună la dispoziția noului rege.
Vintilă Brătianu a trăit și a muncit decenii de-a rândul în umbra fratelui său cel mai mare. Era, cum observa Nicolae Iorga, „onest, muncitor, patriot, dar necăjicios și iute la vădirea mâniei sale, amestecându-se în toate și luând-se în gură cu toată lumea…, urând orizonturile largi în care «omul de stat» se pierde și privind cu strălucitorii lui ochi mărunți de cârtiță amănuntele cele mai neînsemnate”.
Vintilă Brătianu și-a început activitatea politică destul de târziu, în anul 1900 când devine membru al Partidului Național Liberal.
În anul 1903 a fost ales, pentru prima dată, deputat în Parlamentul României.
Între 1900-1907 este ales șef al organizației de Argeș a Partidului Național Liberal iar apoi șef al organizației Capitalei și județului Ilfov.
Răscoala țăranilor de la 1907 a avut un impact major asupra lui Vintilă Brătianu, ca și a celorlalți tineri liberali, întărindu-le convingerea că bazele pe care statul român era construit trebuiau reformate din temelii.
Pentru înlăturarea răului de care am suferit până la 1907, trebuie o acțiune hotărâtă pentru aplicarea reformelor, completarea operei sociale și economice începute, operă atât de necesară consolidării statului nostru. Nu trebuie să așteptăm ca o primejdie din afară unită cu o frământare interioară să prindă statul nostru într-o situație mai grea decât aceea din 1907”.
În aceeași direcție, în anul 1911, Vintilă Brătianu a înființat și condus Cercul de studii al Partidului Național Liberal. Ideea și liniile directoare ale acestuia, primul înființat de un partid politic din România, au fost discutate și stabilite împreună cu Ionel Brătianu și Ion G. Duca. Cercul avea scopul principal de a dezbate și de a populariza în rândul populației, ideile principale ale noii viziuni a Partidului Național Liberal, după preluarea conducerii sale de către Ion I. C. Brătianu. Astfel aveau să fi dezbătute idei ca: unitatea națională, reforma sistemului electoral, exproprierea moșiilor și împroprietărirea țăranilor, dezvoltarea economică „prin noi înșine”, etc. La 1 aprilie 1913, tot prin stăruința lui Vintilă Brătianu, apare revista Democrația, ca organ de presă al Cercul de studii al Partidului Național Liberal, iar câțiva ani mai târziu apare și Buletinul de studii economice.
De-a lungul vieții, Vintilă Brătianu a condus și a scris și în organele centrale de presă ale Partidului Național Liberal: Viitorul, L’Indépendance Roumaine și Voința Națională.
Vintilă Brătianu a fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, ocupând și alte funcții politice importante ca: primar al Bucureștilor, ministru de război și de finanțe sau președinte al Consiliului de Miniștri.
De la moartea lui Ionel Brătianu în 1927 și până la propria sa moarte, în 1930 a fost președintele Partidului Național Liberal.
Daniel Mureşan
