Vine iarna, bine-mi pare, vorba aceea, doar că la CFR rămânem pe mai departe să călătorim … în trecut. În condițiile pe care trenurile anilor ’70 – ’80, noi pe atunci, le oferă acum după zeci de ani de funcționare, sub pașii a milioane de călători. Nu vă gândiți că, alegând călătoria cu trenul – o modalitate sigură și confortabilă de altfel – veți întâlni, în această iarnă, alte condiții decât cele pe care le știți. Frig de crapă pietrele, zăpadă în vagoane, wc-uri care băltoacele de urină îți anulează orice intenție de a-ți face fireștile nevoi în timpul unei călătorii. “Nu ştim”, „habar nu avem”, „asta e situaţia, ce să facem, se poate şi mai rău”. Se poate şi mai rău… Da? Cum… sau cât? Că mai rău decât să-ţi clănţăne dinţii în gură 14 ore şi să numeri picăturile de apă care îţi cad pe scăfârlie până ajungi al destinaţie, nu ştiu dacă ar putea fi. Paturile cușetelor și cele de la vagoanele de dormit sunt, în majoritate, aceleași pe care ați dormit probabil atunci când erați copii. Tarifele, în schimb, sunt de top.
Un bilet de tren Jibou – Bucureşti, dus întors, costă dublu, chiar triplu faţă de un billet de avion dus-întors Cluj – Dortmund, Germania. Sigur, comparaţia este aiuristică, însă exact aşa stau lucrurile. Mizeria din trenurile care străbat România este aceeaşi de zeci de ani. Desigur, multe din dezastre își au izvorul în comportamentul şi lipsa totală de educaţie a unor pasageri, iar acest lucru nu este o „exclusivitate CFR” ci ne lovim de el şi în alte zone cum ar fi străzile, restaurantele, parcările sau spaţiile verzi.
Dar marile probleme, legate de condițiile de drum raportate la prețul biletelor, își au sorgintea în acțiunile și devalizările de care se fac responsabili cei care, în trecut, s-au perindat prin înaltele birouri ale companiei. Unul dintre tăticii dezastrelor CFR din trecut, cărora călătorii îi pot adresa mulţumiri şi trimite “pachete” în “frigider”, cum se spune, este omul cu gusturi fine Nicolaiciuc. Mare om, mare caracter! Dacă îl asculți, te podidește plânsul. Om simplu, învățat cu nevoile. Mănâncă și el o icră, și-aia neagră, bea un vin, și ăla vechi, om simplu, din popor. Fără pretenții. Dacă te pune naiba și cauți prin dosarul pe numele lui, gros de juma de metru, te ia cu frisoane.
Un fost baştan cu apucături rafinate, care a pus umărul la mutilarea acestei companii, mândria ţării, cândva, este unul dintre responsabilii situației de astăzi, cu alte cuvinte a rahatului din care CFR nu mai poate ieși în vecii vecilor. Doar câteva exemple vă pot edifica cu privire la ceea ce trăiţi azi, călătorind pe unele rute, cu trenul, în România. Fostul director CFR de tristă amintire a devenit celebru dupa ce a cheltuit sume enorme din banii companiei, prin achizitii inutile şi aberante, la preţuri de zeci sau chiar sute de ori mai mari. Aşa au ajuns să se cumpere pentru calea ferată bineînţeles, costume de scafandru, trandafiri de 1 milion de euro sau şuruburi şi piuliţe cu milioane de lei vechi bucata (nu, nu este o greşeală). Cea mai absurdă şi costisitoare fiţă a fost însă modernizarea complexului Astoria din Snagov. Aici, doar pentru piscină s-au cheltuit 1,5 milioane de euro, în conditiile în care întregul complex este evaluat azi la sub 1,3 milioane de euro. Mai este şi cazul unui alt director CFR, Noapteş se numeşte.
Un mare iubitor de lux pe banii călătorului care îngeţa şi continuă să se congeleze, iată, în trenurile româneşti. Fostul director CFR Alexandru Noapteș și soția din dotare, s-au plimbat și au făcut, în trecutul nu foarte îndepărtat, cumpărături în Dubai, Milano, St. Tropez, Paris, Marbella, New York, Tahiti. Nimic rău în asta, să nu vă roadă pizma, poate doar sursa banilor folosiţi în aceste călătorii luminate feeric de lux, bănet, haine și camere de hotel de șapte stele. Printre brand-urile preferate de familia cu nume de întuneric, la sesiunile de shopping, se numărau creaţii deosebit de ieftine şi urâte de la Gucci, Louis Vuitton, Dior, Escada, Armani, Prada sau Cartier. De noapteșul minții, nu altceva! Ca să nu mai lungim vorba, în total, Noapteş și modesta lui soţie, au cheltuit, cu concediile și cumpărăturile lor, aproape o jumătate de million de lei, 65.000 de euro și 60.000 de dolari americani, în vremurile în care domnul era mare boss peste CFR. În doar două zile de şedere în New York, de exemplu, cei doi noapteşi au cheltuit 41.000 de euro pe cazare şi şhopping, de zici că au stat și noaptea la cumpărături.
Şi atunci, să ne mai mirăm că şi după ani şi ani de la aceste “găuri”, cărora li s-au mai adăugat altele noi, apa curge din plafonul vagonului? Sunt cazuri mai vechi însă e bine să ni le reamintim pentru a înţelege originea acestor dezastre de astăzi, de care sunt responsabili, pe lângă alţii, şi foştii capi ai acestei companii. Nu ne rămâne decât să ne rugăm să treacă şi această iarnă, cât mai repede şi să fim nevoiţi să mergem cu astfel de garnituri CFR cât mai rar, dacă se poate deloc. Acestea sunt doar două exemple. Două dintr-o sută. Câți mai sunt responsabili, câți au rămas neprinși, câți se hlizesc astăzi și se distrează, în continuarea vieții, pe banii CFR ului, Dumnezeu știe. Poveștile sunt mai vechi, însă contribuie și astăzi, prin găurile pe care nu le-a mai astupat nimeni, la prăbușirea acestui tip de transport atât de îndrăgit de toți călătorii din lume.
De salutat, însă nici pe departe salutare, sunt încercările unor companii private de a aduce pe piață servicii de transport pe calea ferată pe care orice țară europeană le-ar invidia. Avem câteva trenuri care circulă pe anumite rute – le numeri pe degete – care dovedesc că o călătorie într-un mediu plăcut, curat, prietenos, nu este un lux. Deși aceste vagoane, câteva la număr, arată, fără nicio exagerare, a super-lux. Însă, cu o floare nu se face primăvară, iar până la primăvara pe care cu toții o așteptăm, mai avem de suportat calvarul unor călătorii de poveste, cu CFR.
