Marius Morar
Handbal Club Zalău se află la 60 de minute de o performanţă istorică nu doar pentru sportul pe semicerc din Sălaj, ci şi pentru handbalul feminin naţional. Echipa pregătită de Tadici poate deveni primul club din handbalul feminin românesc ce accede în Grupele Cupei EHF, la fel cum s-a întâmplat şi în sezonul 2001 – 2002, când formaţia de la poalele Meseşului devenea prima echipă românească ce se califică în grupele Ligii Campionilor. Fetele lui Tadici au şansa să scrie o nouă filă în istoria handbalului sălăjean şi românesc, o echipă alcătuită în totalitate din jucătoare românce.
Că Tadici este un naţionalist convins o ştim cu toţii. În vara acestui an se gândea, însă, să aducă la Zalău şi una sau două handbaliste de peste hotare. Şi-a dat seama, probabil, că ar rupe un „mit”. Nu a fost niciodată adeptul străinelor, iar performaneţele care le-a realizat au fost doar cu jucătoare românce.
Hypo Viena nu mai este echipa din urmă cu câţiva ani, aşa cum nici Rapid Bucureşti nu mai este acea formaţie care se bătea la titlu cu Zalăul lui Tadici în urmă cu mai bine de un deceniu. Oltchim sau HCM Baia Mare, alte două cluburi care făceau legea în handbalul românesc în urmă cu câţiva ani şi obţineau performanţe în cupele europene, au dispărut de pe harta acestui sport.
Clubul zălăuan nu a jucat finală de Liga Campionilor, dar a câştigat o cupă europeană în ’96. A jucat şi o finală, în urmă cu cinci ani, în faţa rusoiecelor de la Lada Togljatti, fiind un duel memorabil în special la nivelul băncii tehnice, unde s-au întâlnit titanii Trefilov şi Tadici.
La Zalău nu s-au investit milioane de euro, la fel cum s-a întâmplat la alte cluburi. Nu s-a întâmplat acest lucru nici pe vremea Silcotubului, nici după ce principalul susţinător a devenit Consiliul Judeţean Sălaj. Cu toate acestea, echipa zălăuană a avut o prestaţie destul de constantă în Liga Naţională, iar de cele mai multe ori, a terminat în prima parte a clasamentului.
Trei titluri de campioană naţională, opt medalii de argint, cinci de bronz, o Cupă a României câştigată, alte cinci finale şi cinci semifinale în această competiţie, un argint în Supercupa României, dar şi performanţele obţinute la nivel internaţional scot în evidenţă faptul că în România se poate face performanţă cu bani puţini şi cu jucătoare românce.
Într-un handbal în care Federaţia nu ia nicio măsură pentru a opri „invazia” jucătoarelor străine, cu toate că acest lucru afectează tot mai mult echipa naţională, formaţia pregătită de Gheorghe Tadici este o „deschizătoare de drumuri”, iar handbalul zălăuan va rămâne la acest nivel atâta timp cât va exista şi „Magicianul de pe semicercurile Meseşului”.