# Ecourile zălăuane încă se mai aud, după terminarea marelui balamuc municipal, aducător de gunoi și boscoane din partea celor care nu se pot acomoda cu țigănia specifică acestor sărbători deja tradiționale pe plaiuri meseșene. Criticile cele mai aprige se strâng însă în jurul prețurilor cu care comercianții s-au prezentat la tarabe, catalogate ca fiind de-a dreptul nesimțite. Nu mai adăugăm calitatea îndoielnică a multor produse (kurteș crud, făcut pe repede-înainte, ciocolată de casă încinsă la soare, la 50 de lei kilu, mititei bătuți de soartă la prețuri tupeiste și bere la 10 lei păhărelul. Desigur, nu suntem pe vremea împușcatului și a odioasei sale soții, să venim cu Mercurialul afișat la piață, dar, totuși, parcă un pic de bun-simț din partea tarabagiilor nu ar fi stricat. Mulți zălăuani au plecat de acasă cu câte 100 de lei asupra lor, cu gândul măreț că se vor distra toată ziua, însă au constatat, crăcănați de uimire, că după doar o oră nu mai aveau niciun ban în buzunare.
# Tot mai mulţi zălăuani care se aprovizionează cu apă de la fântâna arteziană situată lângă instituţia cu cele mai multe cărţi din judeţ se plâng de faptul că duhneşte a urină mai ceva ca în toaleta publică. Măi, să fie, cum se poate una ca asta, taman în buricul târgului?
O parte din preţuri la acesta mare sărbătoare sălăjeană le-am regăsit, însă pe litoral, ceea e ridicol. Oricum calitatea execrabilă (cu mici excepţii), mâncare deloc gustoasă cu preţuri mari şi sonorizarea îndoielnică, înghesuiala şi lipsa spaţiului la locurile de servit masa au umbrit manifestările iarmarocului. Ah, să nu uităm de preţurile de la spaţiul de joacă, unele ridicole depăşind chiar şi preţurile din satul de vacanţă de la Mamaia.
Aşa ştiu românii să facă comerţ, iî ţepuim pe fraieri, pardon consumatori, şi sperăm la un profit uriaş pe termen scurt. Unii dintre noi, însă mai au memorie şi nu fac aceeaşo greşeală de două ori.