Despre Centenar şi toleranţă

Daniel Mureşan

Cu paşi repezi se apropie Centenarul Unirii şi, se putea altfel?, exponenţial, se tensionează relaţiile româno-maghiare din Ardeal. Se tensionează doar la nivel politic, căci cele două etnii convieţuiesc aici de sute de ani fără probleme majore. Politicienii, de ambele părţi, fac un joc murdar, poate-poate mai câştigă niscaiva capital politic. Discursurile naţionaliste penibile, fără minimum de suport istoric, evocă neîncetat momentele de tensiune dintre cele două etnii, de parcă de aproape un mileniu noi aici ne-am scos ochii permanent.
Dar nimeni nu vorbeşte despre puterea şi importanţa Transilvaniei în Imperiul Austro-Ungar. Putere dată de extraordinarul multiculturalism al unei istorii comune a mai multor naţii în acest spaţiu, unde românii, ungurii, saşii şi ţiganii şi-au acceptat fiecare celuilalt valorile spirituale, construind un exemplu de toleranţă în Europa. În 1568, Dieta Transilvaniei emite Edictul de la Turda, promulgat de Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, care proclama libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru cetățenii Transilvaniei. Este primul act de acest fel din istoria Europei moderne. Conform Edictului, nicio persoană nu putea să fie dezavantajată din cauza confesiunii sale, și nimănui nu i se putea impune o credință sau alta, deoarece credința ne vine de la Dumnezeu. Edictul de la Turda nu precizează în particular nicio confesiune religioasă, ceea ce a purtat la conflicte între diferite confesiuni protestante. Sigur, au urmat vremuri grele, în care au suferit îndeosebi ortodocşii, impuse de istorie, de contextul politic regional sau de aroganţa unor stăpâni vremelnici. Important e că aici, în Transilvania, s-a clădit o ţară a toleranţei şi multiculturalismului.
Nu am auzit vreun politician vorbind despre lucrurile bune ce le-au făcut românii, maghiarii şi saşii în Transilvania, ei vorbesc doar de atrocităţile comise de nişte grupuri, care de cele mai multe ori nu erau transilvănene, în cele două războaie sau în mai multe revoluţii. Şi atunci, cine are interesul ca Sărbătoarea de anul viitor să fie una a urei şi a violenţei, în locul uneia frumoase şi multiculturală? Bineînţeles că unii politicieni, români şi maghiari, care îşi construiesc cariera pe minciună, alimentând populaţia cu frustrări îndoctrinate de mai multe regimuri. Pentru aceşti politicieni istoria Transilvaniei nu există, ei dorind doar ură şi intoleranţă etnică. Pentru că doar aşa ei pot avea adepţi.
Centenarul Unirii va găsi Transilvania plină de indolenţă şi minciună, caracteristici ce nu le-a cunoscut până în anul 1918.