Ministrul agriculturii, Petre Daea, și “autoritățilii” competente, ne-au liniștit: deși Europa ne dă alimente de doi bani, ele nu prezintă pericol pentru sănătatea noastră. Deci nu sunt toxice. Doamne, ce veste bună! De parcă despre asta ar fi fost vorba în propoziție, dacă sunt sau nu nașpa pentru sănătate alimentele pe care le cumpărăm din supermarket. Am mai bifat o realizare, domnule ministru, nu? Partid iubit, îți mulțumim și tie. Revenind la rânduri ceva mai serioase și mai grave, așa cum de fapt este și situația, ce contează calitatea, la români merge orice, să umfle acolo stomacul, să ne umple de boli grave și să ne facă dependenți, prin aditivii și înlocuitorii cărora nenea Daea împreună cu ministerele de resort le dau avizul, aprobările sau concep legile și normativele ce apoi trec pe sub ochii mijiți ai miniștrilor sau parlamentarilor care spun “OK, merge banda!”.
Cam la această frază s-ar putea reduce raportul privind controlul făcut de autorități în scandalul de proporții privind dubla calitate a alimentelor pe care le consumă europenii din est și sud-est, comparativ cu cei din vest. Magazinele vizate au fost Lidl, Kaufland şi Delhaize (Mega Image în România) din Maastricht (Olanda), Aachen (Germania) și Bruxelles (Belgia). Din cele trei state vestice, dar şi din România, au fost identificate și prelevate 29 de probe (preparate din carne, preparate din lapte, conserve de pește, ciocolată). Restul zecilor de magazine sau supermarketuri prezintă, firește, aceleași dezastru, doar nu vă gândiți că la alt supermarket sau în magazinele mai mici care vând aceeași marfă, cafeaua cu aroma care alintă chiar are aromă de-aia, ca în străinezia.
Revenind cu picioarele în rahat: nu s-au luat în calcul o grămadă de produse – de ce? Daea! Cafeaua, detergenții, lactatele derivate și multe alte produse despre care noi, consumatorii, știm că sunt cu mult mai proaste decât cele din vest, deși aparțin acelorași branduri de renume mondial. Da, și detergentul, și balsamul de rufe, și șamponul sau deodorantele sunt net superioare calitativ în magazinele țărilor vestice față de cele care se vând la noi. Ingredientele fac diferența, materia primă și restul, dar și modalitatea de procesare, pentru că rezultatul final este un produs cu gust diferit, performanțe diferite, cu o calitate mult sub cea existentă în produsele ce se vând în Vest.
Oficial, da, ne spălăm cu produse de doi bani, ne hrănim cu ce rămâne de la alții, prin calitatea alimentelor de la noi, sub cea a celor similare, produse de același brand și cu aceeași denumire dar care se comercializează în Vest. Ca să înțeleagă tot românul. Ministrul Daea nu dă nume, că dacă nu-s otrăvitoare, de ce să punem concernul într-o lumină proastă? În fața adevărului care să arate verde în față că brandurile produc un lot pentru fraieri – noi adică, și alte câteva țări, și un alt lot pentru vestici, că deh, neamțul și cetățeanul belgian sunt pretențioși și imediat se duc și pârăsc pe la Haga sau alte foruri cum că le-au fost subminate papilele gustative și tubul digestiv. Ciocolata cu vaca mov, de pe rafturile din Berlin sau Amsterdam de exemplu, este net superioară ciocolatei cu aceeași vacă mov, produsă de același binecunoscut brand, dar care se vinde la Zalău, Sofia sau Chișinău. Ministrul care ne povestea despre oaie cum că aceasta este o statuie vie (!), ne lovește în moalele capului, după care ne mângâie, ca pe proști: „Nu putem să luăm alte măsuri, nu avem instrumentele legale. Produsele nu prezintă pericol pentru sănătatea populaţiei, nu avem niciun temei legal pentru a le elimina de pe piaţă. Nu vom da numele produselor sau comercianţilor”. Bravos, nene! Obicei vechi la români, trucuri expirate ale autorităților care se prevalează mereu de o lege absurdă, anunțându-ne că în magazine există produse cu salmonella sau miere falsificată, fără să spună și unde, culmea bătăii de joc!
Lasă că le știm și le simțim noi, că doar nu ne-am pierdut gustul, mirosul sau simțul pipăitului. Știm cât de proastă e cafeaua la noi, indiferent care ar fi aceea, de brand bineînțeles, și ce gust are aceeași cafea în țările din vest. Știm și simțim, așa cum și controlul a demonstrat-o. Știm și că, pe lângă toate aceste neajunsuri grave, aceleași produse vândute la noi sunt – să mori de râs, nu alta – și cu mult mai scumpe. Prin urmare, comisiile au găsit diferențe mai mari sau mai mici în produse de tip mezeluri, conserve de pește (devenite pe piața românească niște gunoaie, la propriu!), conserve de pate de ficat, preparate din lapte, ciocolată etc). Despre celelalte produse cum ar fi detergenții, dulciurile, cafeaua, biscuiții, napolitanele, conservele de legume și multe altele, nicio vorbă nu suflă nimeni. Ce e de făcut? Nimic sau aproape nimic. Dacă, de exemplu, în privința laptelui mai avem alternativă – mamaie de la piață sau “văcuțele” automate – astfel încât să le putem da peste bot producătorilor anonimi cu laptele ăla albăstrui cu tot, produs în UE nu se știe exact unde, în privința altor produse e foarte greu să găsești o altă variantă.
Prin urmare, asta avem, asta digerăm. Fiți însă conștienți, dincolo de ceea ce prostia și lașitatea de partid indică sau ceea ce vremelnicii miniștri aberează, cu nesimțirea și indiferența binecunoscute, că suntem trași pe sfoară sistematic și că suntem singurii care putem lua măsuri atunci când avem de ales, prin refuzul de a cumpăra măcar o parte din aceste produse, alegând să cumpărăm produse făcute la noi. Chiar dacă nici acestea nu sunt mereu de o calitate fără cusur, măcar avem satisfacția că nu-i mai îmbogățim pe magnații europeni care decid că noi trebuie să mâncăm mai prost decât alții, și că nu ne mai lăsăm prostiți nici de basmele lui Daea care spune, senin, că dacă e comestibil, e în regulă.
